Sfinţii ne arată înnoirea pe care o aduce învierea lui Cristos
26.04.2009, Vatican (Catholica) - Lumina feţei lui Cristos înviat străluceşte astăzi prin trăsăturile evanghelice a cinci noi sfinţi, patru italieni, între care un preot, un abate şi două călugăriţe, şi un călugăr carmelit portughez: Arcangelo Tadini, Bernardo Tolomei, Nuno de Santa Maria Alvares Pereira, Gertrude Comensoli şi Caterina Volpicelli. La Liturghia cu ritul canonizării, prezidată de Papa Benedict al XVI-lea în Piaţa San Pietro, au participat credincioşi provenind din diferite naţiuni, arată Radio Vatican. La începutul omiliei, Papa Benedict al XVI-lea s-a referit la fragmentul evanghelic propus în Liturghia Duminicii a treia din Timpul pascal, în care Isus înviat se arată celor unsprezece apostoli ce se aflau reuniţi în Cenacol şi cărora ucenicii întorşi de la Emaus le-au povestit cele petrecute pe drum şi cum l-a recunoscut pe Isus la frângerea pâinii.
Papa a amintit că Cristos se manifestă ucenicilor „ajutându-i să înţeleagă Scripturile şi să recitească evenimentele mântuirii în lumina Paştelui”. Aceeaşi experienţă, a explicat Pontiful, o retrăieşte fiecare comunitate la celebrarea euharistică. Euharistia este locul privilegiat în care Biserica îi recunoaşte pe „autorul vieţii”: „Celebrând Euharistia comunicăm cu Cristos, jertfa de ispăşire, şi primim de la El iertare şi viaţă. Ce ar fi viaţa noastră de creştini fără Euharistie? Euharistia este moştenirea perpetuă şi vie lăsată nouă de Domnul în Sacramentul Trupului şi al Sângelui Său, pe care trebuie să-l medităm constant şi să-l aprofundăm pentru ca, aşa cum afirma veneratul Papă Paul al VI-lea, să poată `imprima eficienţa sa inepuizabilă pe toate zilele vieţii noastre muritoare`”.
Hrăniţi cu Pâinea euharistică, noii Sfinţi pe care astăzi îi venerăm, a adăugat Papa „au dus la îndeplinire misiunea lor de iubire evanghelică în diferitele domenii în care au lucrat prin carismele lor speciale”. Sf. Arcangelo Tadini, preot născut în 1846 la Verolanuova, în provincia italiană Brescia, petrecea ore întregi în rugăciune în faţa Euharistiei, şi îi ajuta pe credincioşii parohiei sale să crească din punct de vedere uman şi spiritual. A organizat Societatea Catolică Muncitorească de Ajutor Reciproc şi a întemeiat în 1900 Congregaţia Surorilor Lucrătoare ale Sfintei Case din Nazaret: „Cât de profetică a fost intuiţia carismatică a pr. Tadini şi cât de actual rămâne exemplul său şi azi, într-o epocă de gravă criză economică! El ne aminteşte că numai cultivând un raport constant şi profund cu Domnul, în special în Sacramentul Euharistiei, putem apoi să fim în măsură să purtăm fermentul Evangheliei în diferitele activităţi şi în orice domeniu al societăţii noastre”.
În Sf. Bernardo Tolomei, născut în oraşul italian Siena în anul 1272, iese de asemenea clar în evidenţă iubirea pentru rugăciune. Om de vază, cu studii temeinice de drept, părăseşte oraşul şi trăieşte ca eremit în peşterile din colinele calcaroase din vecinătate, devenind „iniţiator al unei mişcări monastice benedictine singulare” la celebra mănăstire de la Monte Oliveto, iar în timpul marii ciume din 1348 se întoarce la Siena ca să asiste monahii şi concetăţenii loviţi de epidemie. Moare de ciumă ca adevărat martir al carităţii. „Existenţa sa a fost una euharistică, dedicată în întregime contemplaţiei, care se traduce în slujire umilă a aproapelui. Din exemplul acestui sfânt ne vine invitaţia de a traduce credinţa într-o viaţă dedicată lui Dumnezeu în rugăciune şi consumată în slujirea aproapelui sub impulsul unei carităţi până la jertfa supremă”.
O mărturie exemplară de absolută încredere în ajutorul lui Dumnezeu este şi cea oferită de portughezul Nuno de Santa Maria Alvares Pereira, care după ce a fost comandant suprem al armatei şi conducător victorios, depune armele şi intră în anul 1423 în conventul Carmeliţilor. În ciuda faptului că fusese un bun militar, a amintit Papa, nu a lăsat niciodată ca darurile cu care era înzestrat, calităţile personale să treacă înaintea acţiunii supreme care vine de la Dumnezeu: „Sunt fericit în a arăta întregii Biserici această figură exemplară de credinţă şi rugăciune prezentă în special într-un context aparent puţin favorabil, care demonstrează cum în orice situaţie, chiar şi în domeniul militar şi războinic, e posibil să se trăiască şi să se realizeze valorile şi principiile vieţii creştine, mai presus de toate dacă e trăită în slujba binelui comun şi spre slava lui Dumnezeu”.
O atracţie deosebită pentru Isus prezent în Euharistie a simţit-o încă de mică Sf. Gertrude Comensoli, născută la Bienno, în provincia italiană Brescia, în 1847. „De fapt, în faţa Euharistiei şi-a înţeles Sf. Gertrude vocaţia şi misiunea în Biserică, aceea de a se dedica fără rezerve acţiunii apostolice şi misionare, mai cu seamă în favoarea tineretului. Într-o societate dezorientată şi adesea rănită, cum este a noastră, unui tineret ca cel din timpurile noastre, în căutarea valorilor şi a unui sens de dat propriei existenţe, Sf. Gertrude arată ca punct ferm de referinţă pe Dumnezeu care în Euharistie s-a făcut tovarăşul nostru de călătorie. Ne aminteşte că adoraţia trebuie să prevaleze peste toate operele de caritate pentru că din iubirea faţă de Cristos mort şi înviat, prezent în mod real în Sacramentul euharistic, izvorăşte acea caritate evanghelică ce ne impulsionează să-i considerăm fraţi pe toţi oamenii”.
Mărturisitoare a iubirii divine a fost şi Sf. Caterina Volpicelli, care s-a străduit „să fie a lui Cristos, pentru a duce la Cristos” pe toţi cei pe care îi întâlnea în oraşul Napoli la sfârşitul secolului al XIX-lea. „Şi pentru ea secretul a fost Euharistia. Şi aceasta este şi astăzi condiţia pentru a putea continua misiunea şi opera începute de ea: Pentru a fi adevărate educatoare ale credinţei, dornice să transmită noilor generaţii valorile culturii creştine, este indispensabil, cum îi plăcea să repete, a-l elibera pe Dumnezeu din închisorile în care l-au îndepărtat oamenii. De fapt, numai în Inima lui Cristos umanitatea îşi poate afla locuinţa stabilă. Sf. Caterina arată fiicelor sale spirituale şi nouă tuturor drumul exigent al unei convertiri care să schimbe din rădăcină inima şi să se traducă în acţiuni coerente cu Evanghelia”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
