Călătoria papală în Ţara Sfântă nu este una politică
04.05.2009, Vatican (Catholica) - Călătoria Papei Benedict al XVI-lea din 8-15 mai în Ţara Sfântă este un pelerinaj şi nu un eveniment politic, a subliniat purtătorul de cuvânt al Vaticanului. Pr. iezuit Federico Lombardi a vorbit despre apropiatul pelerinaj papal în cea mai recentă ediţie a televiziunii vaticane, intitulată „Octava Dies”. El a numit călătoria „cea mai aşteptată” vizită pe care Papa a făcut-o până acum, şi probabil „cea mai solicitantă”. Este „înainte de toate o călătorie de credinţă”, chiar dacă evenimentele din Orientul Mijlociu sunt mereu interpretate în cheie politică.
„Dorinţa spirituală a fiecărui creştin a devenit o prioritate spontană pentru Pontifi încă de când călătoriile internaţionale au devenit o posibilitate concretă”, a susţinut pr. Lombardi. „Nu este o coincidenţă faptul că tocmai pelerinajul Papei Paul al VI-lea în Ţara Sfântă a fost prima dintre aceste călătorii. A fost un moment cu adevărat istoric şi unul de har pentru Biserica Catolică ce celebrase Conciliul, datorită importanţei ecumenice a întâlnirii cu Patriarhul Atenagoras şi datorită invocării păcii între popoarele din regiune şi din lume. Papa Ioan Paul al II-lea a trebuit să aştepte mult timp înainte să poată face acest pelerinaj, dar după aceasta a avut bucuria de a-l face în linişte, în inima Marelui Jubileu, adevărata culme a întregului său pontificat, cu momente de intensă rugăciune şi cu gesturi memorabile de prietenie şi de apropiere cu evreii şi cu palestinienii, cu suferinţele lor trecute şi actuale.”
Acum este rândul Papei Benedict al XVI-lea, a continuat purtătorul de cuvânt. „Situaţia politică din zonă este foarte incertă, iar posibilităţile de pace sunt fragile. Dar Papa porneşte cu un curaj admirabil bazat pe credinţă, dorind să vorbească de reconciliere şi de pace. Noi toţi trebuie să îl însoţim nu doar cu rugăciunea ci şi prin acea mişcare spirituală pe care Papa Ioan Paul al II-lea o numea `marea rugăciune` – pentru ca Biserica să îşi înnoiască izvoarele, pentru ca comuniunea dintre creştini să crească şi pentru ca ura să cedeze în cele din urmă reconcilierii.”
