LC: Dacă Isus n-ar fi înviat: Dovezi ale Învierii
05.05.2009, SUA (Catholica) - În perioada pascală pe care o trăim, numărul pe luna aprilie 2009 al revistei Lumea Catholica ne propune un articol ce ne oferă argumente pentru a susţine, împotriva numeroaselor concepţii „alternative” care ni se propune, cel mai important adevăr al credinţei noastre: Învierea lui Cristos. Articolul „Dacă Isus n-ar fi înviat: Dovezi ale Învierii”, semnat de Mark P. Shea, tradus de Ecaterina Hanganu, urmăreşte să demaşte falsitatea acestor „explicaţii alternative”, care sunt mult mai greu de crezut decât explicaţia creştină a Învierii”.
Există astfel unii „care rezolvă problema Învierii nelăsându-L pe Isus să moară. În concepţia lor, altcineva a fost răstignit în Vinerea Mare (desigur, cineva care o merită pe bună dreptate, de exemplu, Iuda Iscarioteanul), în timp ce Isus a plecat pur şi simplu la odihnă, undeva în altă parte. În funcţie de ce legendă sau carte şocantă preferaţi (de ex., `Holy Blood, Holy Grail` de Michael Baigent) acel `undeva` poate fi oriunde – din Japonia până în Franţa… Tipic pentru asemenea scenarii, El fuge cu Maria Magdalena în vreo vie pe undeva şi pune bazele unei dinastii de Merovingieni sau cam aşa ceva. Alte scenarii, în loc să-L scape de tot de răstignire, afirmă că a fost crucificat, dar insistă că doar a leşinat (eventual cu ajutorul vreunui vin cu narcotice) şi că şi-a recăpătat cunoştinţa mai târziu. Oricum, punctul central al unor astfel de scenarii este că Isus nu a murit în realitate pe Cruce”.
„Alţii susţin însă o explicaţie mult mai simplă şi mai crudă: discipolii au furat corpul, au minţit în ceea ce-L priveşte şi au întemeiat un cult în folosul propriu şi pentru propriul câştig. Cam de acelaşi tip este Teoria Halucinaţiei Isterice, care susţine că apostolii, de bună credinţă, au avut de fapt halucinaţia Învierii. Alţii susţin că Învierea a fost adăugată în Noul Testament abia de generaţiile ulterioare de creştini. Iar Noul Testament a fost la origine numai o culegere de amintiri ale apostolilor despre Învăţătorul Mort şi preceptele Sale înţelepte. Mulţi consideră că de fapt Sf. Paul se afla îndărătul întregii afaceri. Sub influenţa miturilor păgâne, Sf. Paul l-ar fi transformat pe acest rabin evreu absolut obişnuit într-o imagine cosmică a lui Cristos. Potrivit acestei şcoli, apostolii iniţiali ar fi fost pur şi simplu îngroziţi când au văzut ce-a putut să facă Paul cu învăţăturile blândului şi înţeleptului Y`shua”.
Iată câteva dintre argumentele oferite Mark P. Shea, care sperăm să vă trezească interesul de a citi întreg articolul: „Elementul esenţial al Evangheliei Creştine, conform Noului Testament, îl constituie Patima şi Învierea lui Cristos. Fără Înviere, nu avem o Evanghelie `originară` de precepte şi parabole pline de înţelepciune. Ba nu avem chiar deloc o Evanghelie. Iată de ce un sfert din fiecare Evanghelie se concentrează asupra acelei perioade de 72 de ore din viaţa lui Isus din Nazaret: Patima şi Învierea Sa. Iată de ce în rest Noul Testament se focalizează în mod copleşitor asupra semnificaţiei Morţii şi Învierii Sale, nu asupra semnelor şi cuvintelor Sale”. În ceea ce îl priveşte pe Paul, „nici unul dintre apostolii care roiau în jurul Mediteranei – şi nici una din bisericile pe care ei le-au întemeiat – nu aveau vreo obiecţie atunci când el afirma că Cristos a înviat. Dacă numai Paul ar fi venit cu mitul despre Cristos cel Înviat… s-ar fi aflat desigur cineva care să scrie despre acest lucru”.
