Comemorarea la Şomcuta Mare a pr. prof. Ioan Lazăr SJ
24.05.2009, Şomcuta Mare (Catholica) - Duminică, 24 mai 2009, în biserica Înălţarea Domnului din Şomcuta Mare, Protopopiatul greco-catolic Chioar, Maramureş, a avut loc comemorarea a 20 de ani de la trecerea în viaţa veşnică a preotului greco-catolic prof. Ioan Lazăr SJ. Au participat la Sfânta Liturghie 140 de persoane; după Liturghie a urmat Parastasul şi binecuvântarea plăcii comemorative. Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de părintele Vasile Tofan SJ din Satu Mare, subliniind contextul în care a avut loc vindecarea orbului din naştere şi credinţa în Isus „lumina lumii”.
Evocarea pr. Ioan Lazăr SJ a fost făcută de pr. Simion Ilieş, Vicar general al Eparhiei de Maramureş, care a subliniat rolul înaintaşilor, alături de cuvintele şi binecuvântarea pentru toată manifestarea şi cei prezenţi a PS Ioan Şişeştean, Episcopul de Maramureş. Au fost citite mesajele pr. protopop de Baia Mare, Cristian Ioan Albu, al pr. Simion Mesaroş, parohul de la biserica Sf. Anton, Baia Mare, al pr. prot. on. Coriolan Mureşan din Arad, a pr. Deac Relu din Italia. Au prezentat gânduri de aducere aminte dna prof. Virginia Pogăciaş şi dl dr. Vasile Salăjean. La final familia a oferit credincioşilor pliante cu poza şi viaţa părintelui Ioan Lazăr, şi a urmat o agapă fraternă.
Din biografia pr. Ioan Lazăr publicată pe BRU.ro aflăm că s-a născut la 14 iulie 1905, în satul Fericea, com. Valea Chioarului, jud. Maramureş, din părinţi ţărani, greco-catolici, el fiind unul dintre cei 4 copii ai lui Teodor şi Ana Lazăr. Tatăl lui a fost cantorul bisericii greco-catolice din sat. La vârsta de 14 ani, în timpul unui pelerinaj al PS Iuliu Hossu, acesta l-a îndemnat pe Ioan să-şi dezvolte talentul de cantor bisericesc. Va face ucenicia de cantor bisericesc într-un sat din apropriere, la Perii Vadului pe Someş, în comuna Ileanda. Mai apoi va urma şcoală normală greco-catolică din Gherla, devenind învăţător.
A fost învăţător la şcoala catolică a pr. Haag, din Sulina, iar mai apoi învăţător şi director în comuna din Bozânţa Mică, jud. Maramureş. La 19 septembrie 1930, a intrat în noviciatul iezuiţilor de rit latin din Satu-Mare. Acolo şi-a făcut noviciatul în limba maghiară, după care a depus primele voturi la 24 septembrie 1932. Este trimis pentru studii filosofice la Jersey, o insulă din Canalul Mânecii, iar mai apoi în Cracovia, şi în anul 1937 la Roma, la Universitatea Gregoriană, timp de 4 ani, pentru studii teologice. La 17 mai 1940 a fost hirotonit preot de către PS Evrainoff, Exarhul ruşilor catolici orientali. În anul 1942 s-a întors în ţară şi a fost trimis în comunitatea iezuită din Bucureşti, de unde a desfăşurat o activitate pastorală în toată ţara, mai ales în Seminarul din Blaj şi din Iaşi, precum şi în diferite case ale surorilor greco-catolice. Din 1946 a fost numit Superior al comunităţii iezuite din Bucureşti şi consultor al Vice-Provinciei SJ din România.
După desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice şi a ordinelor religioase în anul 1948, de către regimul comunist, s-a refugiat în Ţara Haţegului, unde a fost implicat în mişcări bisericeşti de rezistenţă. Din anul 1950 i s-a impus domiciliu forţat la mănăstirea franciscană din Gherla, mai apoi, din iarna anului 1957/58, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în satul său natal, Fericea, iar în 1960 a fost mutat la Şomcuta Mare, pentru o supraveghere mai atentă. Pentru meritele dovedite în cursul vieţii sale, pr. Arrupe, Superiorul general al Ordinului iezuit, i-a oferit pr. Lazăr posibilitatea de a depune voturile solemne în Societatea lui Isus, profesiune pe care o face la 31 iulie 1975, în ziua Sf. Ignaţiu de Loyola, întemeietorul Ordinului.
În ultimii 10 ani de viaţă a devenit din ce în ce mai bolnav; la 17 mai 1989, la spitalul din Baia Mare, a sărbătorit 49 de ani de preoţie, printr-o Sfântă Liturghie celebrată cu ajutorul unui confrate preot. A decedat la 25 mai 1989 în mijlocul familiei. Însuşi pr. Puni, Superiorul său, l-a îmbrăcat cu hainele de preot greco-catolic. În testamentul său îşi exprima dorinţa ca înmormântarea să nu fie celebrată de preoţi necatolici, să fie fără pompă, fără coroane şi fără tradiţionala masă de pomană, el fiind călugăr şi cu votul sărăciei, şi ca totul să fie numai pentru cea mai mare mărire a lui Dumnezeu şi pentru triumful Bisericii. Ceremonialul modest al înmormântării a fost condus de PS Alexandru Todea, în rit greco-catolic, şi pr. Lazăr a fost dus pe ultimul său drum de un mare alai de preoţi, călugăriţe şi credincioşi veniţi din toată ţara.
Legături
Imagini
