Noi facultăţi pentru Congregaţia pentru Cler
05.06.2009, Vatican (Catholica) - Sunt cazuri când lipsa de disciplină a preoţilor provoacă scandaluri grave şi răni binelui comun; pentru a ajuta la remedierea rapidă a acestor situaţii, Papa Benedict al XVI-lea a extins facultăţile Congregaţiei pentru Cler. Arhiepiscopul Mauro Piacenza, secretarul Congregaţiei, a explicat astăzi că dicasterul are acum puterea de a trata cazurile de reducere la statutul de laic a preoţilor care au comis păcate grave împotriva poruncii a şasea.
Într-un interviu pentru Radio Vatican, Arhiepiscopul a spus că „nu este vorba de o simplificare a procedurilor ci de un instrument juridic consistent şi coerent cu dreptul canonic actual”. Procedura nu este automată, a adăugat prelatul, „ci una la care se apelează în anumite şi foarte exacte situaţii, conform judecăţii prudente a Scaunului Apostolic”. Noile directive includ şi „facultatea de a interveni pentru impunerea unei pedepse juste pentru violările externe ale legii divine sau canonice”. Când preotul care a greşit nu are intenţia de a-şi corecta viaţa, pot fi impuse „penalităţi perpetue”, care pot include scoaterea din statutul clerical. În fine, Congregaţia are acum facultatea de „a declara pierderea statutul clerical pentru preoţii care au abandonat slujirea pentru o perioadă mai mare de cinci ani şi care persistă în această absenţă liberă aleasă şi ilicită de la slujire”.
Noile facultăţi au fost anunţate într-o scrisoare din aprilie trimisă de prefectul Congregaţiei pentru Cler, Cardinal Claudio Hummes, Nunţiilor Apostolici. Papa a făcut aceste schimbări în ianuarie. Arhiepiscopul Piacenza a mai spus astăzi că noile facultăţi vin din „dorinţa de a onora misiunea şi figura preoţilor care, în această perioadă când secularizarea este atât de răspândită, poartă greutatea gândirii şi acţiunii anticulturale din fidelitate faţă de identitatea şi misiunea proprie”. Oficialul Vaticanului a afirmat că un preot trebuie să aibă „ascetismul continuu în fidelitate faţă de promisiunea făcută în ziua hirotonirii şi respectând drepturile intangibile ale lui Dumnezeu asupra noastră”. Dar deşi celibatul poate fi dificil, Arhiepiscopul a afirmat că „voinţa Bisericii privitor la acesta îşi găseşte motivaţia ultimă în coerenţa unică pe care celibatul o are cu hirotonirea, care configurează preotul după Isus Cristos, Capul şi Mirele Bisericii”.
Şi a adăugat: „Într-adevăr, din acest motiv Biserica a reafirmat la Conciliul Vatican II şi a repetat în magisteriul pontifical ce a urmat `dorinţa fermă de a menţine legea ce cere alegerea perpetuă şi liberă a celibatului pentru candidaţii actuali şi viitori pentru hirotonirea întru preoţie a ritului latin”. „Celibatul preoţesc este un dar pe care Biserica l-a primit şi doreşte să îl protejeze, convinsă mai mult ca niciodată că este un dar pentru ea şi pentru lume.”
