În Europa e prea multă ideologie şi prea puţine idealuri
09.06.2009, Roma (Catholica) - Alegerile pentru Parlamentul European, încheiate duminică, 7 iunie 2009, în cele 27 de ţări ale Uniunii, au întărit prezenţa grupului Partidului Popular în detrimentul grupării socialiste. Începe acum procedura pentru desemnarea noilor comisari în executivul comunitar, dar până la formarea noii Comisii Europene se poate spune pentru moment că numitorul comun al maratonului electoral a fost absenteismul record, un minim istoric care ar trebui să dea de gândit, afirmă Mons. Aldo Giordano, observatorul permanent al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, intervievat de redacţia centrală a Radio Vatican.
„Aş sublinia două aspecte, în special. Mai întâi, absenteismul denunţă lipsa de cunoaştere cu privire la rolul Europei în faţa provocărilor mondiale şi în raport cu viaţa concretă a fiecărui cetăţean la nivel local. În al doilea rând, participarea scăzută la vot denunţă şi distanţa de facto dintre cetăţenii europeni şi instituţiile comunitare. Acest lucru ar trebui să invite Europa la reflecţie”. Mons. Aldo Giordano a continuat: „Probabil este prea multă ideologie şi din această cauză votul pentru Europa este văzut din perspectiva situaţiilor locale. Cred că această condiţionare există. În schimb, se vede că lipsesc idealurile. Ar trebui să fie relansat idealul Europei aşa cum era la început, o Europă în măsură să înfrunte chestiunile mondiale pe baza unei viziuni, ori acest lucru lipseşte. Dacă Europa se prezintă cu prea multă birocraţie, cu prea multe artificii, aceste lucruri nu pot insufla entuziasm în rândul popoarelor şi cu atât mai puţin în rândul tinerilor”.
Întrebat dacă există senzaţia că Europa nu are un suflet care să facă legătura între diferitele situaţii naţionale, Mons. Giordano a răspuns: „În acest caz mă întreb cu privire la responsabilitatea pe care o avem ca europeni în faptul că nu am avut grijă de acest suflet. S-a mizat pe alte lucruri şi s-a trecut cu vederea marea tradiţie istorică, culturală, politică – tradiţie care din punctul nostru de vedere este creştină – şi mai ales întrebarea cu privire la modul în care a fost valorizată această viziune despre om, societate, despre raportul dintre popoare, o viziune care are la bază lumina creştinismului. Ar trebui să ne întrebăm ce am făcut cu aceste daruri pe care istoria le-a pus în mâinile noastre şi care ar putea scoate la suprafaţă vocaţia cu adevărat pozitivă şi providenţială a Europei”.
Noua Europă după alegerile pentru parlamentul comunitar „este o Europă care trebuie să răspundă la mai multe întrebări şi să nu se mulţumească doar cu un liniştitor `vom continua ca şi până acum`. Mai întâi de toate, trebuie să ne întrebăm despre raportul dintre ţările din Vest şi cele din Est. Este ceva aici care încă nu funcţionează, există probabil o amprentă prea occidentală care s-a aşezat peste Estul european, iar popoarele nu înţeleg acest lucru, în timp ce Occidentul nu a depus încă un efort suficient pentru a înţelege ţările din Est aşa cum sunt. Rămâne, fără îndoială, întrebarea cu privire la ce fel de Europă ne dorim cu adevărat”.
