LC: Despre darurile Duhului Sfânt
12.06.2009, SUA (Catholica) - Într-unul dintre articolele din numărul pe luna iunie 2009 al revistei Lumea Catholica, pr. William Saunders ne vorbeşte „Despre darurile Duhului Sfânt”, arătând că „Revelarea darurilor Duhului Sfânt îşi are rădăcina în profeţia lui Isaia despre venirea lui Mesia: `O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-l va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu` (11,1-3). În timp ce profeţia lui Isaia se referă specific la Mesia, Tradiţia Bisericii spune că aceste daruri sunt extinse la toţi credincioşii prin Sacramentele Botezului şi în special Mirului (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1303)”.
Aceste daruri ale Duhului Sfânt sunt „daruri supranaturale care operează într-un mod supranatural. Acestea nu sunt daruri pe care cineva să le invoce în situaţii de urgenţă; în schimb ele sunt prezente în credincios atâta timp cât el rămâne în starea harului sfinţitor. Drept urmare, aceste daruri ajută o persoană să atingă sfinţenia şi duc la perfecţiune virtuţile, atât virtuţile teologice (credinţa, speranţa şi iubirea) cât şi virtuţile infuzate (prudenţa, dreptatea, tăria şi cumpătarea)… După cum susţinea Sf. Toma de Aquino, ele sunt în adevăratul sens `obiceiuri`, din latinescul habitus, semnificând prezenţa şi operarea constantă a lor. Catehismul subliniază ideea: `Viaţa morală a creştinilor este susţinută de darurile Duhului Sfânt. Acestea sunt dispoziţii permanente care îl fac pe om ascultător în a urma impulsurile Duhului Sfânt… Ele completează şi duc la desăvârşire virtuţile celor care le primesc. Ele îi fac pe credincioşi docili în a asculta cu promptitudine inspiraţiile divine` (nr. 1830-1831).
Sunt explicate apoi fiecare dar în parte. Darul fricii de Domnul, de exemplu, „îi permite persoanei `să evite păcatul şi ataşarea de lucrurile create din reverenţă şi iubire pentru Dumnezeu`. În principal acest dar atrage după sine un profund respect pentru maiestatea lui Dumnezeu care este Fiinţa Supremă. Credinciosul îşi conştientizează statutul de făptură creată şi dependenţa sa de Dumnezeu, dorind ca niciodată să nu fie despărţit de acest Dumnezeu iubitor. Acest dar al fricii provoacă în suflet un sentiment vibrant de adorare şi de reverenţă faţă de maiestatea lui Dumnezeu şi un sentiment de oroare şi de durere vizavi de păcat”. Mai apoi, „cu darul tăriei, o persoană poate `să depăşească dificultăţile sau să îndure durere şi suferinţă cu tăria şi puterea insuflată de Dumnezeu`. Ca şi în cazul celorlalte daruri, tăria acţionează sub impulsul Duhului Sfânt şi dă persoanei tăria de a se împotrivi răului şi de a persevera pentru viaţa veşnică”.
De asemenea, darul sfatului „`face persoana docilă şi deschisă faţă de sfatul lui Dumnezeu cu privire la acţiunile proprii în vederea sfinţirii şi mântuirii`. În principal acest dar permite unei persoane să discearnă care sunt acţiunile bune şi care trebuie făcute, şi care sunt cele rele şi care trebuie evitate. Sfatul este dat în vederea propriei sfinţiri şi a propriului ţel ultim supranatural. De aceea acest dar face persoana să se întrebe: `Acest gest conduce la sfinţenie? Mă conduce această acţiune spre rai?`” Înţelegerea, la rândul ei, este un dar „`ce dă o mai profundă pătrundere a adevărurilor divine ale credinţei, nu doar ca iluminare trecătoare şi ca intuiţie permanentă`. Iluminând mintea pentru adevăr, Duhul Sfânt ajută o persoană să cuprindă adevărurile de credinţă cu uşurinţă şi în mod intim, precum şi să pătrundă profunzimile acestor adevăruri. Acest dar nu doar asistă în pătrunderea adevărurilor revelate, ci şi a adevărurilor naturale în măsura în care ele sunt legate de scopul supranatural”.
