Preoţii trebuie să îşi înţeleagă identitatea lor

01.07.2009, Vatican (Catholica) - Preoţii trebuie să privească bine la identitatea lor, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, şi a oferit exemplul Sf. Ioan Vianney şi Anul Preoţiei ca o ocazie pentru această examinare. Sfântul Părinte a reluat în cadrul audienţei generale de miercuri, 1 iulie 2009, tema Anului Preoţiei, care a început în sărbătoarea Preasfintei Inimi, 19 iunie. El a vorbit despre cât de important este pentru preoţi să îşi înţeleagă identitatea şi misiunea. El l-a arătat pe Sf. Ioan Vianney, sfântul patron al preoţilor parohi şi model pentru acest An jubiliar, remarcând că „ceea ce a strălucit în existenţa acestui umil slujitor al altarului [este] completa identificare a omului cu slujirea sa”.

Este de o importanţă fundamentală pentru un preot să crească în identificare progresivă cu Cristos, a explicat Sfântul Părinte, spunând că aceasta „îi va garanta fidelitatea şi rodnicia în mărturia evanghelică”. Conştientizarea de către preot a „noii sale fiinţe” este fundamentală pentru misiunea sa. „Entuziasmul reînnoit al preotului pentru misiune va depinde întotdeauna de convingerea cu privire la identitatea sa personală, care nu este artificial construită, ci mai degrabă dată şi primită liber şi divin”, a explicat Pontiful. „Ceea ce am scris în Enciclica `Deus Caritas Est` este adevărat şi pentru preoţi: `A fi creştin nu este rezultatul unei alegeri etice sau al unei idei măreţe, ci întâlnirea cu un eveniment, o persoană, care dă vieţii un nou orizont şi o direcţie decisivă`”.

„Primind un extraordinar dar de har cu `consacrarea lor`, preoţii devin martori permanenţi ai întâlnirii lor cu Cristos. Pornind tocmai de la această conştientizare interioară, ei pot din belşug să îşi împlinească `misiunea`, proclamând Cuvântul şi administrând sacramentele… Isus trimite apostolii, atunci şi acum, pentru a proclama Evanghelia şi le dă puterea de a alunga spiritele rele. `Proclamarea` şi `puterea`, adică `cuvântul` şi `sacramentul` sunt aşadar cei doi stâlpi de bază ai slujirii preoţeşti, dincolo de numeroasele ei configurări posibile”. Cu toate acestea, a observat Papa Benedict al XVI-lea, fără a ţine cont de „consacrarea-misiune” a preotului, „devine cu adevărat dificil a înţelege identitatea preotului şi slujirea sa în Biserică”.

„Cine este de fapt preotul, dacă nu un om convertit şi reînnoit de Duhul Sfânt, care trăieşte dintr-o relaţie personală cu Cristos, însuşindu-şi constant criteriile Evangheliei?”, a întrebat Papa. „Cine este preotul, dacă nu un om al unităţii şi al adevărului, conştient de propriile lui limite şi în acelaşi timp de extraordinara măreţie a vocaţiei pe care a primit-o, aceea de a contribui la răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu până la marginile pământului? Da! Preotul este un om care aparţine total Domnului, pentru că Dumnezeu însuşi îl cheamă şi îl aşează în slujirea sa apostolică. Şi tocmai fiind total al lui Dumnezeu, el este total al omenirii, pentru toţi oamenii”.

Astfel, Papa i-a invitat pe credincioşi să profite de jubileu şi să se roage pentru toţi preoţii şi pentru vocaţii la preoţie. El a încurajat înmulţirea iniţiativelor de rugăciune şi de asemenea a „oportunităţilor de tăcere şi ascultare a Cuvântului, şi o mai mare atenţie acordată îndrumării spirituale şi sacramentului spovezii, pentru ca glasul lui Dumnezeu, care continuă întotdeauna să cheme şi să întărească, să poată fi auzit şi urmat cu promptitudine de mulţi tineri”. „Cel care se roagă nu se teme; cel care se roagă nu este niciodată singur; cel care se roagă este mântuit”, a concluzionat Episcopul Romei. „Sf. Ioan Vianney este fără îndoială un model de existenţă transformată în rugăciune. Maria, Maica Bisericii, să îi ajute pe toţi preoţii să urmeze exemplul lui pentru a fi, asemenea lui, mărturisitori ai lui Cristos şi apostoli ai Evangheliei”.