Biserica oferă învăţătura Scripturii despre adevărul omului
12.07.2009, Vatican (Catholica) - Câteva mii de credincioşi, romani şi pelerini au luat parte duminică, 12 iulie 2009, la întâlnirea cu Papa Benedict al XVI-lea pentru recitarea antifonului marian „Îngerul Domnului”, reunindu-se la amiază, ca de obicei, în Piaţa San Pietro. Pontiful a dedicat alocuţiunea sa summitului G8, încheiat vineri în oraşul italian L`Aquila. Vă oferim în continuare textul alocuţiunii după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori,
în zilele trecute, atenţia tuturor s-a îndreptat spre summitul G8 care s-a ţinut în L`Aquila, oraş atât de încercat de cutremurul de pământ. Tematicile de pe agendă au fost uneori dramatic de urgente. Există în lume disparităţi sociale şi injustiţii structurale ce nu mai pot fi tolerate, care cer, pe lângă imediate intervenţii de rigoare, o coordonată strategie pentru a căuta soluţii globale durabile. În timpul summitului, şefii de stat şi de guvern ai G8 au reafirmat necesitatea de a ajunge la acorduri comune în scopul de a asigura omenirii un viitor mai bun. Biserica nu posedă soluţii tehnice de prezentat, dar, expertă în umanitate, oferă tuturor învăţătura Sfintei Scripturi despre adevărul omului şi vesteşte Evanghelia iubirii şi a dreptăţii. Miercurea trecută, comentând la audienţa generală Enciclica Caritas in veritate, publicată chiar în ajunul reuniunii G8, spuneam că „e nevoie de o programare economică nouă care să redefinească dezvoltarea în mod global, bazându-se pe fundamentul etic al responsabilităţii înaintea lui Dumnezeu şi al fiinţei umane drept creatură a lui Dumnezeu”. Aceasta deoarece – am scris în Enciclică – „într-o societate în curs de globalizare, binele comun şi angajarea pentru el nu pot să nu asume dimensiunile întregii familii umane” (7).
Deja marele Pontif Paul al VI-lea, în Enciclica Populorum progressio, recunoscuse şi indicase orizontul mondial al problematicii sociale. Continuând pe aceeaşi cale, şi eu am simţit nevoia de a dedica Enciclica Caritas in veritate acestei chestiuni, care în timpul nostru a devenit „în mod radical o chestiune antropologică”, în sensul că ea implică însuşi modul de a concepe fiinţa umană pusă tot mai mult în înseşi mâinile omului de tehnologiile moderne (cf. ibid. 75). Soluţiile la problemele actuale ale omenirii nu pot fi numai tehnice, ci trebuie să ţină cont de toate cerinţele persoanei, care este înzestrată cu suflet şi trup. Ar putea de fapt desena scenarii sumbre pentru viitorul omenirii „absolutismul tehnicii”, care îşi află expresia maximă în unele practici contrare vieţii. Actele care nu respectă adevărata demnitate a persoanei, şi atunci când par motivate de o „opţiune de iubire”, în realitate sunt rodul unei „concepţii materiale şi mecaniciste despre viaţa umană”, care reduce iubirea fără adevăr la „o carapace goală de umplut în mod arbitrar” (cf nr. 6) şi poate astfel comporta efecte negative pentru dezvoltarea umană integrală.
Oricât ar fi de complexă actuala situaţie a lumii, Biserica priveşte la viitor cu speranţă şi aminteşte creştinilor că „vestirea lui Cristos este primul şi principalul factor de dezvoltare”. Chiar astăzi, în rugăciunea Liturghiei numită „colecta”, liturgia ne invită să ne rugăm: „Dăruieşte-ne, Părinte, să nu avem nimic mai scump decât Fiul Tău, care dezvăluie lumii misterul iubirii Tale şi adevărata demnitate a omului”. Să ne obţină Fecioara Maria să păşim pe calea dezvoltării cu toată inima şi inteligenţa noastră, „ceea ce înseamnă cu ardoarea carităţii şi înţelepciunea adevărului” (cf nr. 8).
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
