Cât de frumoasă este Comuniunea Sfinţilor
01.11.2009, Vatican (Catholica) - În calendarul roman sau latin, anul acesta prima duminică din noiembrie coincide cu solemnitatea Tuturor Sfinţilor, urmată de Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi, luni 2 noiembrie. La întâlnirea duminicală, pentru rugăciunea „Angelus” împreună cu numeroşii credincioşi, romani şi pelerini, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre misterul Comuniunii Sfinţilor, adevăr mărturisit în Crezul apostolic. Prezentăm în continuare textul alocuţiunii Pontifului în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori!
Duminica de azi coincide cu solemnitatea Tuturor Sfinţilor, care invită Biserica pelerină pe pământ să preguste sărbătoarea fără sfârşit a Comuniunii cereşti, şi să reînsufleţească speranţa în viaţa veşnică. Se împlinesc anul acesta 14 secole de când Panteonul – unul din cele mai vechi şi renumite monumente romane – a fost destinat cultului creştin şi dedicat Fecioarei Maria şi tuturor martirilor: Sancta Maria ad Martyres. Templul tuturor divinităţilor păgâne era astfel consacrat amintirii acelora care, cum spune Cartea Apocalipsului, „vin din strâmtorarea cea mare; ei şi-au spălat veşmintele, le-au curăţat în sângele Mielului” (7,14). Ulterior, celebrarea tuturor martirilor a fost extinsă la toţi sfinţii „o mulţime imensă, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate naţiunile şi rasele, popoarele şi limbile” (Apocalips 7,9) – după cum spune Sfântul Ioan.
În acest An al Preoţiei, îmi place să amintesc cu specială veneraţie sfinţii preoţi, atât pe aceia pe care Biserica i-a canonizat, propunându-i ca exemplu de virtuţi spiritual şi pastorale, cât şi pe aceia – mult mai numeroşi – care sunt cunoscuţi Domnului. Fiecare dintre noi păstrează amintirea recunoscătoare a câte unuia din ei, care ne-a ajutat să creştem în credinţă şi ne-a făcut să simţim bunătatea şi apropierea lui Dumnezeu.
Mâine, apoi, ne aşteaptă Pomenirea anuală a tuturor credincioşilor răposaţi. Aş vrea să vă invit să trăiţi această dată potrivit spiritului creştin, adică în lumina care provine din Misterul pascal. Cristos a murit şi înviat şi ne-a deschis trecerea la casa Tatălui, Împărăţia vieţii şi a păcii. Cine îl urmează pe Isus în această viaţă este primit unde El ne-a precedat. Deci, în timp ce vizităm cimitirele, să ne amintim că acolo, în morminte, se odihnesc doar rămăşiţele trupeşti ale celor dragi nouă, în aşteptarea învierii finale. Sufletele lor, cum spune Scriptura, deja „sunt în mâinile lui Dumnezeu” (Înţ 3,1). De aceea, modul cel mai potrivit şi eficient de a-i cinsti este a ne ruga pentru ei, oferind acte de credinţă, de speranţă şi de iubire. În uniune cu Jertfa euharistică, putem mijloci pentru mântuirea lor veşnică, şi experimenta comuniunea cea mai profundă, în aşteptarea de a ne regăsi împreună, de a ne bucura pentru totdeauna de Iubirea care ne-a creat şi răscumpărat.
Iubiţi prieteni, cât este de frumoasă şi mângâietoare Comuniunea Sfinţilor! Este o realitate care transmite o dimensiune diferită întregii noastre vieţi. Nu suntem niciodată singuri! Facem parte dintr-o „companie” spirituală în care domneşte o profundă solidaritate: binele fiecăruia trece în avantajul tuturor şi, invers, fericirea comună iradiază asupra fiecăruia individual. Este un mister care, în oarecare măsură, îl putem trăi deja în această lume, în familie, în prietenie, mai ales în comunitatea spirituală a Bisericii. Să ne ajute Maria Preasfântă să păşim cu paşi zvelţi pe calea sfinţeniei, şi să se arate ca Maică a îndurării pentru sufletele celor răposaţi.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
