Papa îi mulţumeşte Cardinalului Cordes
23.12.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea l-a felicitat pe Cardinalul Josef Cordes cu ocazia împlinirii a 75 de ani. Preşedintele Consiliului Pontifical Cor Unum este apreciat în mesaj pentru sprijinul dat noilor mişcări din Biserică şi pentru diversele sale contribuţii aduse de-a lungul timpului. „Nici nu mai îmi amintesc când ne-am cunoscut prima oară”, scrie Pontiful, amintind de lunga prietenie cu Cardinalul, amândoi făcând parte într-o vreme din Conferinţa Episcopală Germană, înainte să fie chemaţi să slujească în Curia Romană.
„Cu curaj şi creativitate la începutul activităţii voastre în Roma, aţi deschis noi căi de conducere a tinerilor la Cristos”, afirmă Sfântul Părinte. „V-aţi adus contribuţia la geneza şi dezvoltarea Zilelor Mondiale ale Tineretului.” Subliniază apoi „implicarea pastorală” şi „angajamentul faţă de mişcări” al prelatului, în rolul său din Consiliul Pontifical pentru Laici. „Mişcarea Carismatică, Comunione e Liberazione şi Mişcarea Neocatecumenală au multe motive să vă fie recunoscător”, susţine în continuare Papa. „Dacă la început existau multe rezerve faţă de aceste mişcări, Dvs aţi simţit imediat viaţa care vine de la ele, puterea Duhului Sfânt care oferă noi căi şi modalităţi impredictibile pentru a păstra Biserica tânără.”
„Aţi recunoscut caracterul de pentecoste al acestor mişcări şi aţi lucrat cu pasiune ca să fie bine primite de păstorii Bisericii. Cu siguranţă au existat adesea motive bune de scandalizare, ele aducând elemente noi şi nemaivăzute care nu au putut să fie întotdeauna integrate cu uşurinţă în structurile care existau deja.” Pontiful recunoaşte şi capacitatea Cardinalului de a vedea că ceea ce este „organic este mai important decât ceea ce este organizat”. Susţine apoi viziunea prelatului că „aici erau oameni profund atinşi de duhul lui Dumnezeu şi că în aceste moduri au apărut noi forme de viaţă creştină şi căi autentice de fi în Biserică”.
„Desigur, aceste mişcări trebuie organizate şi aşezate în context; ele trebuie să înveţe să îşi recunoască limitele şi să devină parte a realităţii de comuniune a Bisericii, în unire cu Papa şi cu Episcopii. Astfel ele au nevoie de călăuzire şi de purificare pentru a putea ajunge la forma adevăratei lor maturităţi. Sunt însă fără îndoială daruri pentru care trebuie să fim recunoscători. Nu mai putem să gândim viaţa Bisericii din vremurile noastre fără să includem aceste daruri de la Dumnezeu.”
