Martiriul Sf. Ştefan, exemplu de iubire ce nu cedează în faţa violenţei
26.12.2009, Vatican (Catholica) - Martiriul Sfântului Ştefan, pe care Biserica de rit latin îl aminteşte a doua zi de Crăciun, dă mărturie despre sensul cel mai profund al sărbătorii Naşterii Domnului: afirmarea unei „civilizaţii a iubirii”, mai puternică decât răul şi violenţa. Cu acest gând, Papa Benedict al XVI-lea a însoţit sâmbătă, 26 decembrie 2009, la ora prânzului recitarea rugăciunii Îngerul Domnului împreună cu credincioşii din Piaţa San Pietro, având cuvinte de încurajare pentru atâţia credincioşi care suferă în lume din cauza credinţei. Vă oferim textul alocuţiunii Papei, după traducerea realizată de redacţia în limba română a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Cu sufletul copleşit încă de uimire şi inundat de lumina care vine din Peştera Betleemului, unde cu Maria, Iosif şi păstorii l-am adorat pe Mântuitorul nostru, astăzi îl comemorăm pe Sfântul diacon Ştefan, primul martir creştin. Exemplul său ne ajută să pătrundem mai mult misterul Crăciunului şi ne dă mărturie despre măreţia naşterii acestui Prunc în care se manifestă harul lui Dumnezeu, aducător de mântuire pentru oameni (cf Tit 2,11). Acela care scânceşte în iesle este, de fapt, Fiul lui Dumnezeu făcut om, care ne cere să mărturisim cu curaj Evanghelia Sa, cum a făcut Sfântul Ştefan care, plin de Duh Sfânt, nu a ezitat să îşi dea viaţa din iubire faţă de Domnul său. El, asemenea Învăţătorului său, moare iertându-i pe proprii persecutori şi ne face să înţelegem că intrarea Fiului lui Dumnezeu în lume dă naştere unei noi civilizaţii, civilizaţia iubirii, care nu abdică în faţa răului şi a violenţei şi abate barierele dintre oameni, făcându-i fraţi în marea familie a fiilor lui Dumnezeu.
Ştefan este şi primul diacon al Bisericii; făcându-se slujitor al celor săraci din iubire faţă de Cristos, intră treptat în sintonie deplină cu El şi îl urmează până la dăruirea supremă de sine. Mărturia lui Ştefan, la fel ca cea a martirilor creştini, arată contemporanilor noştri, adesea distraţi şi dezorientaţi, în cine trebuie să îşi pună încrederea pentru a da sens vieţii. Martirul, de fapt, este acela care moare cu certitudinea de a se şti iubit de Dumnezeu şi, nepunând nimic înaintea iubirii lui Cristos, ştie că a ales partea cea mai bună. Configurându-se pe deplin morţii lui Cristos, este conştient că e germen roditor de viaţă şi că deschide în lume căi de pace şi de speranţă. Astăzi, prezentându-ne pe Sfântul diacon Ştefan ca model, Biserica indică, deopotrivă, în primirea şi iubirea faţă de cei săraci, una dintre căile deosebite pentru a trăi Evanghelia şi mărturisi oamenilor în mod credibil Împărăţia lui Dumnezeu care vine.
Sărbătoarea Sfântului Ştefan ne aminteşte şi de atâţia credincioşi care, în diferite părţi ale lumii, sunt supuşi la încercări şi suferinţe din cauza credinţei lor. Încredinţându-i ocrotirii sale cereşti, să ne străduim să îi susţinem cu rugăciunea şi să nu încetăm niciodată de a ne îndeplini îndatoririle vocaţiei noastre creştine, punând mereu în centrul vieţii noastre pe Isus Cristos, pe care în aceste zile îl contemplăm în simplitatea şi smerenia ieslei. Să invocăm de aceea mijlocirea Mariei, Mama Răscumpărătorului şi Regina Martirilor, prin rugăciunea Îngerul Domnului.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
