Pomenirea celor adormiţi la Liturghie

06.02.2010, Bucureşti (Catholica) - Într-un amplu interviu publicat astăzi în Ziarul Lumina, pr. Silviu Tudose, asistent în cadrul Catedrei de Teologie Practică de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, vorbeşte despre rânduieli pentru cei adormiţi şi despre diferite probleme pastorale legate de acestea. La început aminteşte că „ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, cu excepţia celor în care rânduiala tipiconală nu prevede acest lucru, este consacrată pomenirii morţilor. Aşa cum fiecare duminică este o aducere aminte şi o retrăire a Învierii Domnului, fiecare sâmbătă este o imitare a Sâmbetei Mari, în care Mântuitorul Hristos S-a aflat `în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul`, aşa cum mărturisim într-un tropar al Sfintei Liturghii.”

Astăzi în Biserica Ortodoxă este „Sâmbăta Moşilor de iarnă, care precede Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi sau a lăsatului sec de carne, când, aşa cum spune Sinaxarul zilei, `dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice`. A fost rânduită comemorarea în această sâmbătă, pentru că în ziua următoare este prăznuită Cea de-a Doua Venire a Domnului, când va judeca lumea. Rugăciunea pentru cei adormiţi devine, astfel, o imagine a marii adunări eshatologice care va preceda Judecata, la care sperăm să dobândim cu toţii răspuns bun.” Pr. Tudose subliniază în continuare: „Cel mai important lucru pentru cei adormiţi este să-i pomenim la dumnezeiasca Liturghie. Toate celelalte, parastasele, milosteniile sau lucrurile împărţite, nu fac altceva decât să însoţească această pomenire.” Şi relatează apoi „un obicei deosebit de frumos, în anumite locuri, care se practică în noaptea de Paşti. După Sfânta Liturghie, cu lumânările aprinse, cei vii merg la mormintele celor dragi şi le spun Hristos a înviat! E tulburător să constaţi cât de mult simţim comuniunea cu cei adormiţi în Domnul, cu care putem comunica, chiar dacă fizic nu ne vedem unii cu alţii. Duhovniceşte, în rugăciune, această comuniunea este posibilă şi deosebit de mângâietoare.”

Interviul continuă cu întrebări despre cazuri speciale: înmormântarea sinucigaşilor, a pruncilor care mor nebotezaţi, respectiv al celor incineraţi.

Sursa: vedeţi aici

Imagini