Convertirea înseamnă o schimbare totală a direcţiei
18.02.2010, Vatican (Catholica) - Pornind de la cele două posibile formule pentru impunerea cenuşii în Miercurea Cenuşii, Papa Benedict al XVI-lea a oferit miercuri, 17 februarie 2010, în audienţa generală din Aula Paul al VI-lea, o reflecţie despre elementele fundamentale ale Postului: convertirea şi slăbiciunile umane. Cele două formule folosite în liturgie pentru impunerea cenuşii sunt: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” şi „Aminteşte-ţi că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!” Privind la primul text, Sfântul Părinte a sugerat că cuvântul convertire „trebuie luat în seriozitatea lui extraordinară, percepând noutatea surprinzătoare care provine din ea”.
„Apelul la convertire scoate în evidenţă şi denunţă superficialitatea uşoară care caracterizează foarte des viaţa noastră”, a explicat el. „A ne converti înseamnă a schimba direcţia în drumul vieţii: însă nu cu o mică ajustare, ci cu o adevărată schimbare de sens a direcţiei. Convertire înseamnă a merge împotriva curentului, unde `curentul` este stilul de viaţă superficial, incoerent şi iluzoriu, care adesea ne trage după el, ne domină şi ne face sclavi ai răului sau oricum prizonieri ai mediocrităţii morale. În schimb, prin convertire tindem spre măsura înaltă a vieţii creştine, ne încredinţăm Evangheliei vii şi personale, care este Cristos Isus”.
„Persoana lui este ţinta finală şi sensul profund al convertirii, el este calea pe care toţi sunt chemaţi să meargă în viaţă, lăsându-se luminaţi de lumina lui şi susţinuţi de forţa lui care mişcă paşii noştri. În felul acesta, convertirea manifestă chipul său cel mai strălucitor şi fascinant: nu este o simplă decizie morală, care corectează conduita noastră de viaţă, ci este o alegere de credinţă, care ne implică în întregime în comuniunea intimă cu persoana vie şi concretă a lui Isus”. „Convertirea este `da`-ul total al celui care-şi încredinţează propria existenţă evangheliei, răspunzând liber lui Cristos care cel dintâi se oferă omului ca şi cale, adevăr şi viaţă, ca acela care singur îl eliberează şi-l mântuieşte”.
Analizând a doua formulă, Papa Benedict al XVI-lea a spus că Cuvântul lui Dumnezeu „ne aminteşte de fragilitatea noastră, ba chiar de moartea noastră, care este forma ei extremă”. El a adăugat că „liturgia din Postul Mare, pe de o parte, ne aminteşte de moarte invitându-ne la realism şi la înţelepciune, dar, pe de altă parte, ne face mai ales să percepem şi să trăim noutatea neaşteptată pe care credinţa creştină o eliberează în realitatea morţii însăşi”. „Omul este pământ şi în pământ se va întoarce, dar este pământ preţios în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu l-a creat pe om destinându-l la nemurire”, a declarat Pontiful.
„Domnul Isus a voit în mod liber să împărtăşească soarta fragilităţii cu fiecare om, îndeosebi prin moartea sa pe cruce; dar tocmai această moarte, plină de iubirea sa faţă de Tatăl şi faţă de omenire, a fost calea pentru învierea glorioasă”, a continuat Papa. Suntem invitaţi să parcurgem „drumul Postului Mare ca o cufundare mai conştientă şi mai intensă în misterul pascal al lui Cristos, în moartea şi învierea lui, prin participarea la Euharistie şi la viaţa de caritate, care se naşte din Euharistie şi în Euharistie îşi află împlinirea. Prin impunerea cenuşii noi reînnoim angajarea noastră de a-l urma pe Isus, de a ne lăsa transformaţi de misterul său pascal, pentru a învinge răul şi a face binele, pentru face să moară `omul vechi` din noi legat de păcat şi a face să se nască `omul nou` transformat de harul lui Dumnezeu”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
