Beatificarea unui preot care a murit în timpul Liturghiei
27.02.2010, Roma (Catholica) - Se spune că viaţa pr. Jose Tous a fost o continuă Liturghie. Poate de aceea a fost chemat la cer tocmai când celebra Liturghia, imediat după consacrare. Această reflecţie aparţine postulatorului cauzei de beatificare a pr. Tous, pr. capucin Alfonso Ramirez Peralbo. Pr. Tous a murit în 1871, în capela colegiului capucin din Barcelona. Va fi beatificat în Spania în data de 25 aprilie 2010. Jose Tous s-a născut în Igualada, Barcelona, în 1811, şi a intrat în Ordinul Capucinilor la vârsta de 16 ani. Pregătirea lui preoţie a fost intensă, tăcută şi plină de abnegaţie. A fost hirotonit în 1834.
Un an mai târziu, preoţia lui s-a confruntat cu una dintre cele mai dure încercări ale sale: în mijlocul conflictului politic şi social din Spania secolului XIX, pr. Tous a fost forţat să părăsească ţara. Timp de câteva luni a călătorit pe coasta mediteraneană, mergând în nordul Italiei. În 1837 a ajuns în Franţa şi s-a stabilit la mănăstirea benedictină de la Toulouse. Acolo s-a dedicat contemplaţiei şi adoraţiei euharistice, precum şi asistenţei spirituale a tinerilor călugări. S-a întors în Catalonia în 1843, începând să activeze în Biserica locală ca preot secular, având în vedere faptul că nu putea să practice viaţa de mănăstire sau să se îmbrace în haine călugăreşti. De aceea, a locuit cu părinţii săi şi a slujit în câteva parohii din apropiere. Pr. Tous a descoperit astfel că are o atracţie deosebită pentru educaţie; postulatorul cauzei lui de beatificare a legat-o de atitudinea lui Isus „înaintea mulţimii, când a simţit compasiune pentru că oile erau fără păstor”.
Pr. Tous a găsit aceeaşi inspiraţie la trei fete pe care le cunoştea, şi astfel s-a născut Congregaţia Surorilor Capucine ale Maicii Divinului Păstor. Prima comunitate a fost înfiinţată la Ripoll, în martie 1850, şi în 27 mai acelaşi an a fost deschisă prima şcoală. Acum Surorile Capucine ale Maicii Divinului Păstor au comunităţi în diferite regiuni ale Spaniei şi Americii Latine. Pr. Ramirez a sugerat că viaţa viitorului fericit este un bun model în acest An al Preoţiei, „datorită credinţei lui arzătoare pe care a trăit-o zilnic, fără a dori să iasă în evidenţă”.
În momentul morţii sale, pr. Tous nu suferea de vreo boală terminală. Postulatorul lui a explicat însă că se crede că din cauza tensiunilor cu care se confrunta, a suferit o extremă epuizare fizică, astfel încât a murit în timpul Liturghiei. Imediat după consacrare, a îngenuncheat şi a căzut la pământ. Preotul de la parohia San Francesco di Paola a mers să îi ridice trupul neînsufleţit şi să termine Liturghia. „Vieţile sfinţilor au stârnit uimire deoarece vedem cum harul lui Dumnezeu poate să realizeze aceste lucrări minunate înaintea ochilor noştri”, a reflectat pr. Ramirez. „Calea este deschisă pentru toţi cei care doresc să Îl urmeze cu sinceritatea inimii, aşa cum a făcut-o pr. Tous”.
