LC: Slujirea îngerilor şi lucrarea diavolului
27.02.2010, SUA (Catholica) - Unul dintre cele mai ample materiale din numărul pe februarie 2010 al revistei Lumea Catholica, având un caracter catehetic, este cel intitulat „Slujirea îngerilor şi lucrarea diavolului”, semnat de PS Richard H. Ackerman şi tradus de Ecaterina Hanganu. „Câţi dintre noi oare ştiu cine e de fapt diavolul?”, ne întreabă autorul. „Câţi dintre noi, în schimb, îl privesc cam aşa cum copiii cred în Moş Crăciun – sau ca pe un fel de sperietoare care te ia dacă nu eşti atent?! În anii din urmă ni s-a tot spus de către unii teologi că nu ar exista îngeri. În felul acesta, ei înlătură şi convingerea că există diavolul. Dacă nu există îngeri, atunci nu există nici îngeri răi, a căror căpetenie să fie Satana. Şi chiar aşa, când aţi auzit ultima dată o predică sau o omilie sau orice fel de discuţie în legătura cu diavolul – indiferent dacă-i spui Satan sau Lucifer sau mai ştiu eu cum?! Tăcerea aceasta ne face un mare deserviciu: ne conferă o falsă siguranţă şi ne transformă în victime sigure ale celui mai mare duşman al mântuirii noastre eterne”.
După ce prezintă fundamentele învăţăturii Bisericii despre diavoli, Episcopul Ackerman ne vorbeşte şi despre îngeri în general. „Prin natura lor, îngerii exercită putere, liber arbitru, inteligenţă şi sunt independenţi faţă de orice altă fiinţă creată. Nu sunt stânjeniţi de nici un agent material – nici de spaţiu şi nici de timp. Cuvântul `înger` înseamnă `mesager` – şi acest cuvânt descrie scopul pentru care a fost creată întreaga lor oştire, ca şi fiecare, separat. Îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu; sunt agenţii săi personali de legătură cu lumea şi în special cu omul, creatura Sa. Mulţimea lor e nenumărată, după cum ne spune profetul Daniel: `Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui ` (Daniel 7,10). Domnul nostru, în Patimile Sale, vorbeşte de legiuni de îngeri”. Urmează apoi câteva referiri la îngeri dintre cele aproximativ 300 existente în Vechiul şi Noul Testament.
Revenind la îngerii căzuţi, Episcopul explică: „În calitate de fiinţe create, Lucifer şi toţi ceilalţi îngeri sunt spirite pure, cu puteri care depăşesc cu mult pe acelea ale oricărei creaturi, cu liber arbitru şi cu o inteligenţă care de asemenea o depăşeşte pe aceea a omului şi care, sub aspectul calităţii, este supranaturală… Alegând să-l respingă pe Dumnezeu, să nu asculte de Voinţa Sa, [Lucifer] şi-a pierdut locul în oştirea cerească. A fost respins de Dumnezeu, condamnat la pedeapsa veşnică în infern, fără nici un fel de speranţă. În felul acesta a devenit un înger rău, înverşunându-se în a-l respinge pe Dumnezeu pentru totdeauna. După cum îngerii buni îl slujesc pe om în vederea glorificării sale eterne, Lucifer, în calitate de înger rău, luptă să-l distrugă şi să aducă omului eterna damnare. Fiecare suflet care intră în moarte fără să fie în stare de prietenie cu Dumnezeu e o cucerire a lui Satan”.
„Eu cred cu toată convingerea, şi Biserica afirmă fără umbră de îndoială”, citim în articol, „că diavolul exercită o mare influenţă în epoca actuală. Şi sunt multe dovezi ale prezenţei şi implicării lui în viaţa de zi cu zi. Şi dacă e pe deplin adevărat că starea nefericită a societăţii omeneşti de astăzi se datorează faptului că atât de mulţi bărbaţi, femei, copii şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu şi în relaţionarea dintre om pe de o parte şi Dumnezeu şi voinţa Sa pe de altă parte, e la fel de adevărat că tot ceea ce vedem şi auzim privind depravarea morală a societăţii în continuă extindere, eforturile bine structurate împotriva Bisericii şi a misiunii sale în lume, negarea adevărurilor care sunt fundamentale pentru fiecare creştin adevărat, marile pierderi pe care Biserica le suferă pretutindeni, pierderi de preoţi, de vieţi consacrate, de laici, pierderea credinţei în viaţa de familie, nu sunt numai rezultatul fragilităţii şi slăbiciunii naturii umane, ci şi al intervenţiei unei puteri supranaturale care lucrează prin intermediul slăbiciunii naturii umane ca să distrugă lucrarea lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. Iar această putere nu poate fi decât diavolul. Pentru mine, nu există altă explicaţie”.
Cum ne putem împotrivi diavolului? „Făcând absolut orice poate să reaprindă simţul sacrului, oriunde; învăţându-i pe tinerii noştri deprinderile bune pe care bunii creştini le practică dintotdeauna… fiind suficient de curajos să vorbeşti cu glas tare în sprijinul a ceea ce indică magisteriul Bisericii… Şi în sfârşit, să arătăm lumii în care trăim şi ne mişcăm şi muncim şi ne distrăm exemplul vibrant şi luminos a ceea ce este un bun creştin. Să ne îndreptăm gândurile în rugăciune în fiecare zi spre Dumnezeul transcendent, spre divinitatea lui Isus, Fiul Lui Dumnezeu, spre misiunea divină a Bisericii. Nu numai că trebuie să medităm şi să ne rugăm, ci trebuie să studiem şi să învăţăm tot ce putem în legătură cu Dumnezeu… Nu trebuie niciodată să uităm că dacă omul pierde simţul divinului, Evanghelia încetează să mai fie Vestea cea Bună. Responsabilitatea noastră faţă de noi înşine, faţă de familia noastră, faţă de comunitatea noastră este să lucrăm fără încetare ca să întoarcem lumea de la secularismul anesteziant al epocii actuale la siguranţa senină a sfinţeniei lui Dumnezeu!”
