Cel mai mare păcătos poate deveni un sfânt
23.03.2010, Iaşi (Catholica) - „A cincea duminică din Postul Mare este dedicată de Biserică Sfintei Maria Egipteanca, cea mai mare ascetă cunoscută în Biserica creştină. Viaţa ei este binecunoscută astăzi şi este la îndemâna oricui să o citească. Ceea ce este important este mesajul pe care ni-l transmite, citind şi urmărind viaţa acestei mari sfinte a Bisericii.” Astfel începe Cuvântul Ierarhului în numărul de astăzi al Ziarului Lumina, ediţia de Moldova.
Episcopul Ioachim Băcăuanul aminteşte că Maria Egipteanca „era o mare păcătoasă, o prostituată care trăia într-un important oraş al desfrâului din Egipt”. Convertirea ei a venit după ce, vrând să intre într-o biserică din Ierusalim pentru a se închina în faţa lemnului Sfintei Cruci a Mântuitorului Hristos, a constatat că „o forţă exterioară ei o oprea să înainteze; era semnul chemării la o altă stare a vieţii”. Ierarhul ortodox continuă: ” Această femeie, destrăbălată iniţial, a fost aleasă pentru că Dumnezeu ştia că are un suflet mare. […] Dumnezeu are planul Său pentru lume, El ştie adâncurile sufletului, El ne alege din pântecele maicii noastre pentru a împlini întru El binele. El ne-a lăsat liberi însă să urmăm acest plan, pentru că nu este predestinaţie absolută în planul lui Dumnezeu. El ştie toate, dar nu intervine în viaţa omului, pentru că i-ar îngrădi libertatea. El doar insuflă pe fiecare să împlinească binele. Însă, pe unii îi alege în mod special, ca să împlinească planul Său pentru lume.”
Şi continuă: „Sfânta Maria Egipteanca a fost aleasă de Dumnezeu pentru a ne arăta cum omul, din cel mai mare păcătos, poate deveni un sfânt. Biserica, într-unul din imnele sale, cântă: `Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume. Şi a făcut din pescari apostoli şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre`. Mântuitorul a ales-o pe Sfânta Maria Egipteanca şi a oprit-o înaintea Crucii Sale pentru a trezi în ea conştiinţa de sine, apoi conştiinţa păcatului şi conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu. După trezirea conştiinţei, încep treptele urcuşului. […] Pentru a se apropia de Mântuitorul, de locul cel sfânt al Lui, Mariei i-au trebuit 47 de ani de jertfă şi asceză în Pustia Iordanului. Iată cum Dumnezeu ne pregăteşte calea fiecăruia, depinde încă o dată de noi dacă voim să fim în compania Lui sau nu. Obstacolul a fost, pentru Maria Egipteanca, un impuls pentru a porni pe calea pocăinţei, a smereniei, a urcuşului duhovnicesc. Sfântă Maria, roagă-te lui Hristos pentru noi, păcătoşii!”
