Mii de credincioşi au primit Lumina Sfântă de la Patriarhul României
04.04.2010, Bucureşti (Catholica) - Slujba Învierii a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală astăzi, 4 aprilie, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Mii de credincioşi din Capitală şi din alte localităţi din ţară au participat la Utrenia Învierii şi la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, informează Basilica.ro. Preafericirea Sa a oferit, la miezul nopţii, credincioşilor prezenţi Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, de la Mormântul Mântuitorului. Vorbind despre trecerea de la Paştele iudaic la cel creştin, PF Daniel a spus: „Sărbătoarea aceasta în care noi prăznuim Învierea Mântuitorului Isus Hristos se numeşte Paşti. Cuvântul Paşte vine în limba română prin filieră greco-latină din cuvântul ebraic ‘Pessah’ iar cel ebraic din limba egipteană ‘Passe’ şi înseamnă ‘trecere’.”
„Iudeii prăznuiau la sărbătoarea Paştilor amintirea trecerii lor de la robia Egiptului la Ţara Făgăduinţei, trecerea lor prin Marea Roşie ca eliberare de asuprirea care egiptenii le-o impuneau folosindu-i ca robi care lucrau la muncile cele mai grele. În creştinism noi, însă, nu mai celebrăm trecerea poporului ales prin Marea Roşie, ci trecerea de la moarte la viaţă, eliberarea, nu din robia Egiptului, ci din robia păcatului. Această eliberare din robia păcatului a naturii umane şi trecerea ei de la moarte la viaţă şi de la pământ la cer s-a realizat mai întâi în Isus Hristos Domnul. Prin credinţa în Isus ne eliberăm şi noi de robia păcatului şi ne pregătim pentru înviere. Mai întâi învierea sufletului din moartea păcatului şi apoi învierea trupului din moarte şi stricăciune, la învierea cea din obşte. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paşti este şi o anticipare, o arvună a învierii noastre la învierea cea de obşte.”
Întâistătătorul BOR a arătat că Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre: „Omul când se uită atent în jurul lui vede şi simte că totul este trecător; astăzi moare cineva, mâine altcineva şi fiecare om trece prin lumea aceasta şi din lumea aceasta în altă lume. Văzând cum toate trec constatăm că şi noi suntem trecători, credinţa însă înseamnă legătura noastră a oamenilor trecători cu Dumnezeu Cel netrecător. De aceea, în credinţă noi dăm sens trecerii noastre prin lumea aceasta şi din lumea aceasta spre alt mod de existenţă. Credinţa dă sens sau lumină vieţii pentru că noi nu mergem într-un loc necunoscut, ci mergem la Hristos Împăratul Cel care a biruit păcatul, iadul şi moartea. De aceea, oamenii care au credinţă puternică se pregătesc din timp de moarte, îşi pregătesc hainele, darurile pe care trebuie să le ofere celor săraci. Aceştia simt că Paştele vieţii lor înseamnă trecerea lor din această viaţă la Hristos Cel fără de moarte. Deci, credinţa în Înviere dă sens vieţii noastre şi nu ne mai confruntăm cu nonsensul, cu absurdul morţii. Absurditatea morţii era preocuparea principală a păgânilor. Toate tragediile lumii antice aveau în centrul lor tema de moarte, cum spune Sfântul Apostol Pavel că pe toţi păgânii îi robea tema de moarte toată viaţa lor. Dar în Hristos Cel Înviat din morţi, Biruitorul păcatului, al iadului şi al morţii noi avem nădejde, avem lumină.”
