Ghidul CDC pentru acuzele de abuzuri sexuale
12.04.2010, Vatican (Catholica) - Astăzi situl Vaticanului, la secţiunea Focus, a publicat un ghid pentru înţelegerea procedurilor Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei (CDC) privitoare la acuzaţiile de abuzuri sexuale comise împotriva minorilor. În ghid se spune că legea în vigoare este motu proprio „Sacramentorum sanctitatis tutela” (MP SST) din 30 aprilie 2001, împreună cu Codul de Drept Canonic din 1983. Scopul ghidului este să ajute persoanele laice şi care nu au competenţe în drept canonic.
La secţiunea A, proceduri preliminare, se spune că Dieceza locală este cea care investighează acuzaţiile de abuzuri sexuale ale unui cleric împotriva unui minor. Dacă acuzaţiile par a fi juste, cazul este semnalat apoi CDC. Episcopul locului transmite toate informaţiile necesare Congregaţiei şi îşi exprimă opiniile personale privind procedurile de urmat şi măsurile de adoptat, pe termen scurt şi lung. Se spune de asemenea că legile civile privind raportarea unor astfel de infracţiuni trebuie respectate mereu. În etapa preliminară şi până la închiderea cazului, Episcopul poate să impună măsuri de precauţie pentru binele comunităţii. El are dreptul să ia ce măsuri consideră de cuviinţă pentru a-i proteja pe copii.
Atunci când un dosar ajunge la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, aceasta poate cere informaţii suplimentare de la Episcopul locului. Apoi are trei opţiuni. Prima este să autorizeze Episcopul să conducă un proces penal în cadrul tribunalului bisericesc. Preotul incriminat are dreptul să ceară recurs la CDC dacă nu este de acord cu sentinţa pronunţată. Decizia Cardinalilor din CDC la recurs este însă finală. Pedepsele canonice pot să ajungă până la demiterea din statutul de cleric. A doua opţiune este să se prezinte cazul direct Sfântului Părinte. Se întâmplă astfel când cazurile sunt foarte grave, clericul fiind găsit vinovat iar numărul de dovezi copleşitor. Papa emite atunci un decret de demitere a preotului. Nu există recurs la un astfel de decret. Sfântul Părinte mai primeşte de la CDC cererile preoţilor care, admiţând infracţiunile comise, vor să fie eliberaţi din statutul de cleric şi să redevină laici.
Ghidul descrie apoi a treia opţiune: luarea de măsuri disciplinare. Dacă preotul recunoaşte ce a făcut şi acceptă să ducă o viaţă de rugăciune şi de penitenţă, CDC îl autorizează pe Episcopul locului să dea un decret prin care interzice sau restricţionează slujirea publică a acestuia. Din nou incriminatul poate cere recurs la CDC, dacă nu este de acord cu măsurile disciplinare, iar decizia CDC este finală. La final se spune că motu propriu amintit anterior (MP SST) va fi actualizat de CDC în baza facultăţilor speciale acordate dicasterului de Papa Ioan Paul al II-lea şi de Papa Benedict al XVI-lea. Modificările vizate nu afectează însă cele descrise deja în ghid.

Nu mi se pare suficient ca pedeapsa in aceste cazuri sa mearga doar pana la demiterea din scaunul de cleric. Acest tip de abuz este o INFRACTIUNE si ar trebui pedepsita ca atare.
Biserica are datoria morala de a-i denunta pe acesti infractori pentru a preveni viitoare abuzuri. Faptul ca au ascuns aceste fapte ii face partasi la aceasta „crima”.
Ar fi frumos daca Biserica Catolica ar da dovada de mai multa umilinta si ar face mai multa ordine in cadrul ei decat sa-si dea cu parerea despre ceea ce fac altii in dormitorul lor (ma refer la contraceptie, avort, etc – toate aceste subiecte de care Biserica devine extrem de „preocupata” in loc sa se uite in propria-i ograda)…
Vă invit să recitiţi ştirea fără să săriţi peste fragmentul următor: „Se spune de asemenea că legile civile privind raportarea unor astfel de infracţiuni trebuie respectate mereu.”
Abuzul exista daca a fost reclamat (nu exista abuzuri presupuse). Nu exista interdictie ca un abuz sa nu fie reclamat puterii seculare (politie,parchet,procuratura, etc.). Nu exista opreliste ca puterea seculara sa nu isi faca datoria. Deci conduita contra unui astfel de delincvent este cea normala, cleric sau laic: acuzare, aparare, proces, judecata, sentinta.
Pana acum nu am vazut decat acuzatii anamnestice si raspunsuri ale Bisericii. Nu am cunostinta de modul in care a treia putere seculara: Justitia -a actionat in respectivele cazuri. Daca ele au existat, ar fi trebuit judecate la Judecatorii, conform tuturor uzantelor in statul de drept. Cate au fost judecate? Caci acestea au fost cele reale… Daca ar fi fost mai multe inseamna ca Justitia nu-si face treaba si se face partase la aceste „crime” (asa cum o buna parte dintre istetii lumii se fac partasi de crima avortului – si nu numai…).