Arhiepiscopul de Atlanta despre rolul Cardinalului Ratzinger
14.04.2010, SUA (Catholica) - După imensul scandal cu abuzurile sexuale ale unor clerici din Statele Unite ale Americii, la începutul anilor 2000, Conferinţa Episcopilor Americani (USCCB) a fixat politici severe pentru astfel de cazuri şi a conceput programe speciale care să îi protejeze pe copii şi să îi educe pe credincioşi pentru raportarea abuzurilor şi crearea unor medii sigure. Arhiepiscopul Wilton Gregory de Atlanta, pe atunci preşedintele USCCB, a vorbit despre rolul Cardinalului Joseph Ratzinger în sprijinirea eforturilor Episcopilor americani. „Eram convinşi că singurul mod de a reface încrederea în ministerul preoţesc”, a declarat prelatul lui Chris Altieri pentru Radio Vatican, redacţia engleză, „era să îi asigurăm pe credincioşi că nimeni care a fost subiectul unor acuzaţii credibile nu va mai putea funcţiona ca preot în context pastoral, oricând ar fi avut loc în trecut faptele presupuse; am fost mânaţi de dorinţa de a apăra binele copiilor.”
– Ce fel de relaţii aţi avut cu Roma în acei ani? Ce relaţii v-aţi dezvoltat cu oficialii Curiei Romane în acea perioadă critică?
– În primul rând am fost foarte recunoscător pentru modul în care m-au primit ca preşedinte al USCCB în fiecare vizită făcută Sfântului Scaun. Oficialii Curiei au pus întrebări dificile, aşa după cum trebuiau să o facă, pentru a-şi îndeplini responsabilităţile, dar trebuie să spun că unul în special părea să înţeleagă mai bine gravitatea situaţiei, fiind cel mai puternic sprijin pentru noi şi încurajându-ne constant să mergem pe drumul deschis, iar acesta era Cardinalul Ratzinger.
– Ce puteţi să ne spuneţi despre relaţiile dezvoltate, despre relaţia cu pe atunci Cardinalul Ratzinger: aţi primit ajutorul pe care îl doreaţi?
– În decursul celor trei ani cât am fost preşedinte al USCCB, am făcut 13 călătorii diferite la Roma, şi aproape mereu mă întâlneam în privat cu Cardinalul Ratzinger. El a fost cel care ne-a sprijinit cel mai mult, care a înţeles nu doar gravitatea fenomenului cât şi importanţa reacţiei, a unui răspuns temeinic. Episcopii americani au alcătuit un document pregătitor, iar Cardinalul ne-a ajutat mult cu el. Desigur, textul nu a fost revizuit doar de Cardinalul Ratzinger, ci şi de capii altor dicastere. Din nou ajutorul său a fost esenţial în a-i convinge pe ceilalţi confraţi din Curie. El ne-a dat sprijinul şi încurajarea care ne-au permis să mergem înainte în acel context dificil.
