Lumea are nevoie de glasul preoţilor – învăţători
15.04.2010, Vatican (Catholica) - Deşi preoţii sunt chemaţi să predice un mesaj care nu este al lor propriu, ei sunt chemaţi şi să se identifice cu acest mesaj, lăsându-se profund transformaţi. Aceasta a fost reflecţia făcută de Papa Benedict al XVI-lea în ziua de miercuri, 14 aprilie 2010, la audienţa generală din Piaţa San Pietro. Acum când Anul Preoţiei se apropie de final (celebrările de închidere sunt programate pentru 9-11 iunie), Papa a spus că îşi va dedica o serie de reflecţii ministerului preoţiei. În această audienţă a vorbit despre prima dintre cele trei funcţii (de a învăţa, de a sfinţi şi de a conduce) pe care le primeşte preotul, reflectând asupra importanţei preotului în mijlocul unei „urgenţe educaţionale”.
„Trăim într-o mare confuzie referitor la alegerile fundamentale ale vieţii noastre”, a afirmat Sfântul Părinte, arătând că există „multe filozofii contradictorii, care se nasc şi dispar, creând o confuzie referitor la deciziile fundamentale”. Dar aşa cum se spune în Evanghelie, Domnului îi este milă de „oile fără păstor”. „Domnul, împins de compasiune, a interpretat cuvântul lui Dumnezeu, El însuşi fiind cuvântul lui Dumnezeu, şi le-a dat astfel o orientare. Aceasta este funcţia ‘in persona Christi’ a preotului: a face prezentă, în confuzie şi în dezorientarea vremurilor noastre, lumina cuvântului lui Dumnezeu, lumina care este Hristos însuşi în această lume a noastră”.
Aceasta înseamnă, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, că preotul „nu învaţă propriile idei, o filozofie pe care el însuşi a inventat-o, a găsit-o sau care îi place; preotul nu vorbeşte despre sine, nu vorbeşte pentru sine, pentru a-şi crea eventual admiratori sau un partid propriu; nu spune lucruri proprii, proprii invenţii, ci, în confuzia tuturor filozofiilor, preotul învaţă în numele lui Hristos prezent, propune adevărul care este Hristos însuşi, cuvântul său, felul său de a trăi şi de a merge înainte”. Papa a clarificat, însă, că preotul nu este „neutru” în relaţia cu acest cuvânt, „aproape ca un purtător de cuvânt care citeşte un text pe care poate nu şi-l însuşeşte”.
În schimb, ca în relaţia dintre Isus şi Tatăl, „preotul care vesteşte cuvântul lui Hristos, credinţa Bisericii şi nu propriile idei, trebuie să spună şi el: eu nu trăiesc de la mine şi pentru mine, ci trăiesc cu Hristos şi de la Hristos şi de aceea ceea ce Hristos a spus devine cuvântul meu chiar dacă nu este al meu… Învăţătura pe care preotul este chemat să o ofere, adevărurile de credinţă, trebuie să fie interiorizate şi trăite într-un intens itinerar spiritual personal, astfel ca preotul să intre cu adevărat într-o profundă şi interioară comuniune cu Hristos însuşi. Preotul crede, primeşte şi caută să trăiască, înainte de toate ca propriu, ceea ce Domnul a învăţat şi Biserica a transmis, în acel parcurs de identificare cu propriul minister despre care Sf. Ioan Maria Vianney este un martor exemplar”.
Astfel, preotul este adesea chemat să fie o voce împotriva culturii, a recunoscut Sfântul Părinte. Dar forţa lui profetică stă tocmai în „a arăta unica noutate capabilă să înfăptuiască o autentică şi profundă reînnoire a omului, respectiv că Hristos este Cel Viu, este Dumnezeu cel aproape, Dumnezeul care lucrează în şi pentru viaţa lumii şi ne dăruieşte adevărul, modul de a trăi. Preotul este întotdeauna un învăţător, a spus Pontiful, dar trebuie să facă aceasta „nu cu prezumţia celui care impune propriile adevăruri, ci dimpotrivă cu smerita şi bucuroasa certitudine a celui care a întâlnit Adevărul, a fost cuprins şi transformat, şi de aceea nu poate să nu îl vestească”.
Episcopul Romei a adresat un îndemn: „Iubiţi confraţi preoţi, poporul creştin cere să asculte din învăţăturile noastre doctrina eclezială genuină, prin intermediul căreia să poată să reînnoiască întâlnirea cu Hristos care dăruieşte bucuria, pacea, mântuirea… ‘Hirotonirea preoţească înseamnă: a fi scufundaţi […] în Adevăr’, acel Adevăr care nu este pur şi simplu un concept sau o adunare de idei de transmis şi asimilat, ci care este Persoana lui Hristos, cu care, pentru care şi în care să trăim şi astfel, în mod necesar, se naşte şi actualitatea şi înţelegerea vestirii. Numai această conştientizare a Adevărului făcut Persoană în Întruparea Fiului justifică mandatul misionar: ‘Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura’.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
