Cardinalul Spidlik: un maestru înţelept, un dar imens al providenţei
22.04.2010, Roma (Catholica) - Despre personalitatea Cardinalului Spidlik, Radio Vatican ne propune un interviu cu pr. iezuit Marko Ivan Rupnik, directorul Centrului Aletti, unde Cardinalul a trăit şi a muncit timp de mulţi ani: „Cardinalul Spidlik a fost părintele meu spiritual şi maestrul meu de teologie. Am păşit timp de 30 de ani pe urmele pr. Spidlik şi i-am urmat sfaturile şi timp de aproape 20 de ani am locuit în aceeaşi casă. Pentru mine este unul dintre acei maeştri înţelepţi pe care doar Providenţa Divină îi poate trimite pe pământ, ca pe un dar imens”.
„Centrul gândirii sale era cu siguranţă Trinitatea, şi de aici urmau principiile cunoaşterii care sunt iubire, adevăr care se comunică prin intermediul relaţiilor, al comuniunii. El insista mult în a spune, aşa cum a explicat şi în ultima sa carte care a apărut recent, că adevărata cunoaştere teologică spirituală este aceea care nu doar te face să reflectezi asupra conceptelor şi a ideilor, ci care te uneşte cu Dumnezeu, odată cu cunoaşterea comunicându-se şi stilul de viaţă. Cred că pentru pr. Spidlik, viaţa era cu adevărat prima realitate şi prioritate. El spunea întotdeauna: întâi viaţa – viaţa de comuniune, a relaţionării cu persoanele – de unde apoi se înalţă reflecţia”.
Pr. Spidlik a fost condamnat şi supus la munci forţate, atât sub comunişti cât şi sub nazişti, dar gândirea sa teologică a stat întotdeauna sub semnul libertăţii şi al iubirii. „În aceşti ani nu am observat în pr. Spidlik nici cel mai mic resentiment de nici fel. În acest sens, a fost un exemplu extraordinar. Apoi, dat fiind că gândirea stătea sub semnul Trinităţii, şi deci a iubirii, de tânăr a urmat o anumită intuiţie, şi anume că iubirea împlinită este frumuseţe şi ceea ce nu se exprimă prin frumuseţe nu poate aduce mântuire, bine şi progres umanităţii, pentru că înseamnă că în interiorul său conţine altceva şi nu frumuseţe. În acest sens şi modul său de a observa continuu lumea şi istoria, de a comenta istoria, îmi pare ca o intuiţie plină de o formidabilă înţelepciune a propriului discernământ asupra principiului frumuseţii. Realitatea care nu se prezenta ca iubire realizată, nu era convingătoare pentru pr. Spidlik”.
Cardinalul Spidlik, care s-a stins din viaţa pământească în Anul Preoţiei, a fost un exemplu pentru mulţi preoţi. „Avea un adevărat flux de lume care venea să se spovedească la el din întreaga lume, şi în mod continuu, până în ultimele săptămâni. Dintre aceştia, mulţi erau preoţi şi episcopi. Cred că de multe ori l-am auzit spunând: ‘Trebuie să facem ceva pentru preoţi’, sau ‘Trebuie să scriem ceva care să îi ajute să gândească mai profund, să îşi pregătească omiliile’. Avea întotdeauna această preocupare plină de iubire: cum să îi ajute pe preoţi astfel încât să fie mai profunzi, cât mai pregătiţi”.
În 30 de ani, amintirile personale legate de pr. Spidlik sunt mii şi mii. „Fără să mă gândesc prea mult, îmi vine în minte că am parcurs cu pr. Spidlik, în maşină, peste un milion de kilometri pe străzile Europei. El cânta întotdeauna. Cânta în toate limbile. Dat fiind că vorbea 15, 16 limbi, putea cânta în toate limbile europene. Apoi, dintr-o dată, devenea serios; era momentul deschiderii unui dialog teologic spiritual profund şi în cursul acestui dialog, de multe ori, încerca să dea o interpretare spirituală a ceea ce se întâmpla. Aceasta avea loc şi dimineaţa, la micul dejun. În comunitatea noastră am glumit întotdeauna legat de faptul că erau două partide: al celor care preferau mierea şi al celor cărora le plăcea gemul. Şi el, în timp ce mânca gem, spunea întotdeauna: ‘Am auzit următoarea ştire… Oare ce vrea Dumnezeu să ne comunice?’ Şi aşa, în fiecare dimineaţă, ni se dezvăluia semnificaţia asupra a ceea ce se petrecea în Biserică şi în lume”.
