Tot mai neclar dacă Obama e creştin sau musulman
20.08.2010, Washington (Catholica) - Deşi Casa Albă asigură că Barack Obama e un creştin practicant, conform unui recent sondaj tot mai mulţi americani sunt sceptici că preşedintele lor ar practica credinţa aşa cum pretinde. Sondajul Centrului de Cercetări Pew a descoperit că aproape unu din cinci americani (18%) cred că Obama e musulman, şi doar unul dintre trei (34%) cred în pretinsul său creştinism – acest procent s-a redus la jumătate faţă de octombrie 2008. 34% nu sunt siguri. Chiar şi între democraţi, numărul celor care cred că Obama e creştin a scăzut cu 9% faţă de anul trecut.
E important de precizat că sondajul Pew a avut loc înainte ca preşedintele Obama să îşi dea controversata susţinere faţă de ideea construirii unui centru comunitar şi a unei moschei lângă Ground Zero, locul atacului terorist care a distrus Turnurile Gemene la 11 septembrie 2001. Obama şi-a anunţat sprijinul cu ocazia unui dineu la Casa Albă cu ocazia începerii Ramadanului. Un alt sondaj, al publicaţiei Time, a revelat faptul că 47% cred că Obama e creştin, iar aproape unul din patru (24%) cred că este musulman. 32% au refuzat să răspundă sau nu au fost singuri, în timp ce 5% au spus că nu e nici creştin şi nici musulman. Barack Obama, al cărui tată şi bunic au fost musulmani, a urmat şcoli musulmane şi creştine în Indonezia, înainte de aşa-zisa sa convertire la creştinism, pe când era adult.
Joshua DuBois, consilier pe teme de credinţă la Casa Albă, a declarat pentru Washington Post că Obama este „fidel credinţei sale creştine” şi a criticat „campaniile de dezinformare” pentru că răspândesc alte idei. „Există anumite persoane care urmăresc să răspândească minciuni despre preşedinte şi despre valorile şi credinţa sa”, a afirmat el, susţinând că credinţa joacă „un rol important” pentru Obama în activităţile de zi cu zi. În articol se spune că americanii sunt „pe nedrept” sceptici privind credinţa preşedintelui lor – încurajaţi fiind de „rumori şi minciuni de pe internet” – dar, observă LifeSiteNews, sunt puţine argumente care să susţină faptul că Obama e creştin. Tim Graham de la NewsBusters.org sintetiza: „Numărul slujbelor duminicale la care a participat Obama de când e preşedinte nu depăşeşte numărul degetelor de la o mână”. Obama a lipsit până şi la slujbele de Crăciun de la alegerea sa în 2008.
Campania lui Obama, care îl prezenta ca un creştin practicant, i-a adus sprijinul din partea liderilor creştini, crezându-se că preşedintele va şi practica valorile conservative pe care le susţinea atunci. Dar politicile sale au dovedit contrariul, Obama împingând la extrem agenda pro-avort şi anti-familie. Legislaţia federală pentru sănătate, pentru care Casa Albă a colaborat strâns cu Planned Parenthood pentru a asigura finanţarea din taxe a avortului, se numără printre cele mai de frunte împliniri pro-avort ale administraţiei Obama. El a crescut şi finanţarea, tot din taxele cetăţenilor, a avortului peste graniţe, prin mai multe canale, fiind în plus un puternic susţinător al cercetărilor pe celule stem embrionice.
Apoi o temă constantă a administraţiei a fost stimularea promovării homosexualităţii, negând Actul Federal de Apărare a Căsătoriei, interdicţia privindu-i pe homosexualii activi în armată şi interdicţia privind adopţiile homosexuale, în acelaşi timp împingând legile privitoare la nedescriminarea homosexualilor la angajare la nivelul de legi cu „infracţiuni din ură”. A neglijat celebrarea Zilei Naţionale de Rugăciune la Casa Albă, dar a lăudat constant realizările la capitolul „drepturilor homosexualilor”. Şi dacă la început se prezenta ca un moderat, luni preşedintele Obama recunoştea că administraţia sa a promovat „cea mai progresistă agendă legislativă” din ultimele generaţii. În timp ce sondajul Time îi arată pe americani împărţiţi aproape egal privitor la performanţele lui Obama ca preşedinte, conform rapoartelor Rasmussen aproape de două ori mai mulţi americani îl dezaprobă: 26% dintre respondenţi sunt alături de el, în timp ce 44 nu sunt de acord cu modul de desfăşurare al acestui mandat prezidenţial.
