Sfinţirea Catedralei ortodoxe din Blaj

06.09.2010, Blaj (Catholica) - Un sobor de 16 arhierei condus de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a sfinţit noua Catedrală din Blaj, aflăm dintr-un articol de astăzi din Ziarul Lumina, ale cărei lucruri de construcţie au început în 1991. La eveniment au fost prezente autorităţi locale, judeţene şi centrale, printre care ministrul secretar de stat pentru culte, Adrian Lemeni, secretarul de stat din Ministerul Culturii Vasile Timiş, prefectul judeţului Alba, preşedintele Consiliului Judeţean Alba, primarul municipiului Blaj, senatori, deputaţi. Au participat şi reprezentanţi ai celorlalte culte religioase din Blaj, între care şi PS Virgil Bercea, Episcop greco-catolic de Oradea.

PF Daniel a reflectat sâmbătă seara, ajuns la Blaj, asupra acuzei aduse de unii cum că există „prea multe biserici”. „Sunt prea puţine, deoarece într-un sat unde nu era biserică s-a zidit în sfârşit o biserică, după 300 de ani sau mai mult. Mai ales în Moldova am găsit peste 150 de sate fără biserică. În satele respective, între timp, sau înainte de a fi biserica, deja au apărut trei sau patru cârciumi. Şi atunci, pentru unitatea noastră spirituală, pentru umanizarea noastră, ce ajută mai mult, Biserica sau cârciumele? Biserica ajută. Nu se câştigă mult cu Biserica, dar se câştigă mântuirea sufletului, care este mai importantă decât orice valoare din lumea aceasta.”

Slujba de sfinţire de ieri a fost urmată de Sfânta Liturghie, oficiată pe o scenă în faţa bisericii, unde miile de credincioşi din împrejurimi, însoţiţi de preoţii parohi, s-au rugat alături de soborul de arhierei şi preoţi. În cuvântul de învăţătură de la Sfânta Liturghie, Patriarhul Daniel a subliniat importanţa poruncii de a iubi pe Dumnezeu din toată fiinţa noastră şi pe aproapele ca pe propria persoană. „Mântuitorul Isus Hristos a formulat în mod diferit cele două porunci ale iubirii. Prima poruncă, referitoare la iubirea faţă de Dumnezeu, sună aşa: ‘Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău’, adică să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată afecţiunea ta, cu toată voinţa ta, cu toată gândirea ta, iar pe aproapele ‘ca pe tine însuţi’. De ce a formulat în mod diferit prima poruncă de cea de-a doua? De ce a zis că trebuie să iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru?”

„Dacă inima noastră nu-L iubeşte cu toată tăria ei, cu toată puterea ei, cu toată energia ei pe Dumnezeu, puterea inimii sau energia inimii care nu-L iubeşte pe Dumnezeu nu se sfinţeşte şi inima poate deveni pătimaşă. Dacă sufletul omului nu iubeşte pe Dumnezeu cu toată voinţa lui, o parte a voinţei noastre poate să devină voinţă spre săvârşirea faptelor rele, şi nu voinţă spre împlinirea voii lui Dumnezeu. Şi dacă cugetul nostru sau mintea noastră nu iubeşte pe Dumnezeu, partea din cugetul sau gândirea noastră, care nu iubeşte pe Dumnezeu, puterea sau energia din cugetul nostru care nu-L iubeşte pe Dumnezeu, poate deveni gând necurat, sau gând rău sau minte rătăcită. […] Când iubim pe Dumnezeu suntem cu adevărat liberi, pentru că El este nesfârşit, infinit şi etern, veşnic, netrecător”, a spus Patriarhul Daniel.

Hramul noii biserici este „Adormirea Maicii Domnului”. Arhiepiscop Andrei de Alba-Iulia a explicat de ce: „Fecioara este prima făptură a genului uman care a atins deja, prin totala transfigurare a fiinţei sale, scopul rezervat oricărei creaturi. Ea a depăşit deja graniţa timpului şi a veşniciei şi se află încă de acum în Împărăţia a cărei instaurare este aşteptată de Biserică, odată cu a doua Venire a lui Hristos. În acea Împărăţie dorim să ne ducă şi pe noi Mântuitorul Hristos, prin rugăciunile Maicii Sale.”

Sursa: vedeţi aici