Scoţia onorată dar nu prea entuziasmată de vizita Papei

15.09.2010, Edinburgh (Catholica) - (În cele ce urmează vă oferim traducerea unei relatări semnate de Edward Pentin pentru Zenit. Chiar dacă textul e cu note personale, îl considerăm interesant.) Când Papa Benedict a vizitat Malta la începutul acestui an, clădirile de pe insulă erau acoperite de steagurile Vaticanului şi cu bannere decorative cu mult înainte ca Sfântul Părinte să fi ajuns. Entuziasmul şi anticiparea se simţeau, în ciuda faptului că Pontiful sosea într-un moment de criză, provocat de abuzurile sexuale ale unor clerici.

Aici în Edinburgh, pe de altă parte, în ajunul primei vizite a actualului Papă în Marea Britanie, nu se vede nici un steag alb-galben al Vaticanului. De fapt cu greu ţi-ai da seama că Sfântul Părinte va veni aici. Oamenii merg ocupaţi la serviciu, iar turiştii ţintesc spre Castelul Ediburgh. Doar anunţurile privind oprirea traficului mâine sau vederea Episcopilor urcându-se în câte o maşină îţi amintesc că vine Succesorul lui Petru. Dar Scoţia, desigur, nu este Malta. În mare e o ţară prezbiteriană, cu doar 667.000 de catolici, adică 13% din populaţie. John Knox, fondatorul Bisericii Prezbiteriene, s-a născut nu departe de aici, iar astăzi 42% din populaţie aparţine acestei Biserici. Edinburgh are apoi puternice legături istorice cu iluminismul: în acest oraş s-a născut şi se odihneşte pe veci unul dintre cei mai celebri părinţi ai iluminismului şi adept al empirismului, David Hume (secolul XVIII).

Şi totuşi, aşa după cum probabil Papa Benedict va spune cu delicateţe mâine, cultura şi identitatea scoţiană datorează mult Bisericii Catolice, şi în special Sfântului Ninian, a cărui sărbătoare cade în mod providenţial în ziua sosirii Sfântului Părinte. Sfântul a fost trimis de Roma să îi convertească pe picţi în 397 şi a format una dintre primele aşezări creştine din această ţară. A urmat Sf. Columba, care a înfiinţat o mănăstire în secolul al VI-lea pe insula Iona, credinţa prinzând mai puternic rădăcini în zonă. Relaţia specială cu Roma o arată titlul dat: „Specialis Filia Romanae Ecclesiae”, adică fiica specială a Sfântului Scaun, iar Biserica, prin decrete papale, a înfiinţat străvechile universităţi St. Andrews, Glasgow şi Aberdeen. Reforma avea să ducă la o marginalizare a Bisericii Catolice, până în secolul al XIX-lea, când ierarhia a fost refăcută. Biserica s-a ocupat de mulţi săraci, în special în Glasgow, ceea ce a dus la multe convertiri (existau câteva zeci la sfârşitul secolului al XVIII-lea; astăzi sunt peste un sfert de milion).

Poate din acest motiv, cuplat cu imigrarea catolicilor din Irlanda şi mai recent din Europa de Est, Scoţia este mai prietenoasă faţă de catolici decât semenii bretoni de la graniţa de sud. Într-un sondaj dinaintea vizitei, doar 5% dintre ei s-au opus categoric vizitei. Vorbind astăzi cu locuitorii din Edinburgh, mi-au confirmat aceasta: păreau onoraţi şi cu un entuziasm moderat vizavi de sosirea Papei în ţara lor, dar cumva dezinteresaţi de ce urmează să le spună. Angajaţilor catolici şi copiilor din şcoli li se va permite să meargă să îl vadă pe Papa, iar premierul Alex Salmond, care e catolic, cu siguranţă îi va asigura o primire caldă Sfântului Părinte. Aproximativ 1.000 de cimpoieri vor fi prezenţi pentru a-l saluta, şi un tartan special a fost creat pentru Pontif cu această ocazie.

Papa urmează să ajungă mâine în Edinburg, la 10.30, la coborârea din avion fiind întâmpinat de ducele de Ediburgh – un gest foarte rar, arătând cât de importantă e această vizită de stat pentru regină. Pontiful va fi condus apoi până la Palatul Holyroodhouse, reşedinţa scoţiană oficială a reginei, pentru primirea oficială de la 11AM. După discuţiile private dintre Sfântul Părinte, regină şi prinţul Phillip, atât Papa cât şi maiestatea sa vor face un schimb de daruri. Sfântul Părinte va merge apoi pe străzile din Edinburgh cu papamobilul până la Casa Arhiepiscopală, pentru prânz, trecând pe lângă unele locuri de rezonanţă istorică pentru trecutul creştin agitat. Va trece pe lângă Waterloo Place, aproape de mormântul lui David Hume, apoi pe Princes Street (numită după fiii regelui George, care s-a opus să fie numită St. Giles, după sfântul patron al oraşului). Dar va trece şi pe lângă un monument al marelui romancier scoţian Sir Walter Scott, ale cărui scrieri l-au influenţat mult pe Cardinal John Henry Newman.

După masa cu Cardinalul Keith Patrick O’Brien şi cu ceilalţi Episcopi, Sfântul Părinte va merge în Glasgow, în Parcul Bellahouston, unde va celebra Liturghia. Sunt aşteptate circa 100.000 de persoane, mult mai puţini faţă de cei 300.000 ce au venit acolo în 1982 să îl vadă pe Papa Ioan Paul al II-lea – dar se pare că din motive de reducere a capacităţii, dat fiind că regulile s-au înăsprit foarte mult privitor la evenimente de masă. După trezirea devreme şi ziua plină, Papa va lua avionul spre Londra şi va ajunge apoi la Palatul Nunţiaturii din Wimbledon, pe la 10PM sau mai degrabă 11PM, ora Romei. Între timp presa vuieşte despre afirmaţia Cardinalului Kasper că Marea Britanie ar fi o „ţară a lumii a treia”, dar comentariile lui e puţin probabil că vor influenţa călătoria papală. Este o vizită pe care Sfântul Părinte a aşteptat-o mult, după cum s-a văzut la discursul de duminică, de la rugăciunea Angelus. În ciuda protestelor, pare hotărât să se bucure de acest eveniment.