Papa condamnă din nou abuzurile clericilor
19.09.2010, Londra (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea şi-a exprimat profunda îndurerare provocată de abuzarea copiilor de unii clerici, dar şi recunoştinţa pentru eforturile de rezolvare a acestei probleme. Afirmaţia a fost făcută ieri, în predica la Liturghia din Catedrala Preasfântului Sânge al Domnului nostru Isus Cristos. A treia zi a vizitei Pontifului în Regatul Unit a început cu întâlnirea cu premierul David Cameron şi cu alţi lideri guvernamentali, la palatul arhiepiscopal, urmată de la 10.00 de Liturghia din Catedrala Westminster, la care a asistat şi Arhiepiscopul anglican Rowan Williams de Canterbury.
În predica sa, Sfântul Părinte a spus: „Mă gândesc acum şi la imensa suferinţă provocată de abuzarea copiilor, în special în interiorul Bisericii, de slujitorii ei. Mai presus de toate, îmi exprim profunda părere de rău faţă de victimele nevinovate ale acestor delicte inimaginabile, alături de speranţa mea că puterea harului lui Cristos, jertfa Sa de reconciliere, va aduce vindecare profundă şi pace în vieţile lor.” Şi a continuat: „De asemenea recunosc, alături de voi, ruşinea şi umilinţa pe care cu toţii le suferim datorită acestor păcate; şi vă invit să le oferiţi Domnului, cu încrederea că aceste pedepse vor contribui la vindecarea victimelor, la purificarea Bisericii şi la înnoirea angajamentului ei de veacuri pentru educaţia şi îngrijirea copiilor şi tinerilor. Îmi exprim recunoştinţa pentru eforturile făcute în direcţia abordării responsabile a acestei probleme, şi vă cer tuturor să vă arătaţi grija pentru victime şi solidaritatea cu preoţii voştri.”
Pontiful a reflectat şi asupra Preasfântului Sânge al lui Isus, căruia îi este dedicată Catedrala Westminster. Acesta este „milostivirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu revărsate asupra lumii prin patima, moartea şi învierea Fiului Său, Domnul nostru Isus Cristos”. „Realitatea jertfei euharistice a fost mereu în centrul credinţei catolice; pusă în discuţie în secolul al XVI-lea, ea a fost solemn afirmată de Conciliul din Trento, în contextul justificării noastre în Cristos. Aici, în Anglia, după cum ştim, au fost mulţi cei care au apărat neclintiţi Liturghia, uneori cu un preţ mare, dând naştere la devoţiunea faţă de Preasfânta Euharistie, care a constituit o caracteristică a catolicismului în aceste ţinuturi. Jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui lui Cristos cuprinde la rândul ei misterul pătimirii continue a Domnului nostru în membrii Trupului Său mistic, Biserica din fiecare epocă.”
În continuare Sfântul Părinte a făcut referire la „marele crucifix ce se înalţă deasupra noastră”, din Catedrală, care „serveşte spre amintirea faptului că Cristos, Marele şi Veşnicul nostru Preot, uneşte zilnic jertfele noastre, suferinţele noastre, nevoile, speranţele şi aspiraţiile noastre, cu infinitele merite ale jertfei Sale”. L-a citat apoi pe Blaise Pascal spunând: „În viaţa Bisericii, în încercările şi mâhnirile ei, Cristos continuă, după exprimarea lui Pascal, să fie în agonie până la sfârşitul lumii. Vedem acest aspect în misterul Preasfântului Sânge al lui Cristos, reprezentat cel mai elocvent de martirii din toate vremurile, care au băut din potirul din care însuşi Cristos a băut, şi al căror sânge, vărsat în uniune cu jertfa Sa, dă viaţă nouă Bisericii. Este reflectat şi în fraţii şi surorile noastre din toată lumea care chiar şi acum suferă discriminare şi persecuţii pentru credinţa lor creştină. Dar este prezentă, adesea în mod ascuns, în suferinţa tuturor acelor creştini care îşi unesc zilnic sacrificiile personale cu cele ale Domnului, pentru sfinţirea Bisericii şi pentru răscumpărarea lumii.”
La sfârşitul predicii Sfântul Părinte a adresat o invitaţie: „Să ne rugăm atunci ca toţi catolicii din această ţară să devină tot mai conştienţi de demnitatea lor ca popor sacerdotal, chemat să consacre lumea lui Dumnezeu prin vieţi de credinţă şi de sfinţenie. Şi fie ca această creştere a zelului apostolic să fie însoţită de o revărsare de rugăciuni pentru vocaţii la preoţia hirotonită. […] Fie ca numeroşi tineri din această ţară să găsească tăria de a răspunde chemării Învăţătorului la preoţia hirotonită, dedicându-şi vieţile, energiile şi talanţii lui Dumnezeu, construind astfel poporul Său în unitate şi fidelitate faţă de Evanghelie, în special prin celebrarea jertfei euharistice.”
