Educatorul catolic împărtăşeşte elevilor înţelepciunea

18.09.2010, Twickenham (Catholica) - Un educator este mai mult decât cineva care împărtăşeşte cunoştinţe sau aptitudini, a spus Papa Benedict al XVI-lea înaintea unei adunări de educatori catolici. Un educator, a afirmat el, este de asemenea cineva care îl înzestrează pe elev cu înţelepciunea necesară de a trăi o viaţă deplină. Papa s-a întâlnit cu aproximativ 300 de persoane consacrate care lucrează în educaţie, în capela de la St. Mary’s University College din Twickenham, care a fost înfiinţat în 1850 pentru a-i educa pe copiii din familiile catolice sărace. A fost iniţial condus de Fraţii Şcolilor Creştine, dar a fost încredinţat Vincenţienilor în 1899. Directorul colegiului, dr. Arthur Naylor, Michael Gove, ministrul britanic al educaţiei, şi Episcopul Auxiliar George Stack de Westminster, au fost de faţă pentru a-l saluta pe Sfântul Părinte, care a reflectat asupra „dimensiunii transcendente a studiului şi predării” într-o şcoală catolică. „Voi formaţi noile generaţii nu doar în cunoaşterea credinţei”, le-a spus el educatorilor, „ci în fiecare aspect care priveşte ceea ce înseamnă a trăi ca cetăţeni maturi şi responsabili în lumea de astăzi”.

„După cum ştiţi”, a continuat Pontiful, „sarcina unui educator nu este pur şi simplu să împărtăşească informaţii sau să ofere instruirea în aptitudini destinate prestării unui beneficiu economic pentru societate; educaţia nu este şi nu trebuie să fie niciodată considerată ca pur utilitaristă. Este vorba despre formarea persoanei umane, înzestrând-o pentru a trăi pe deplin viaţa – pe scurt despre a împărtăşi înţelepciunea. Şi adevărata înţelepciune este inseparabilă de cunoaşterea Creatorului”. Papa a continuat: „Prezenţa persoanelor consacrate în şcolile catolice constituie o puternică aducere aminte a mult discutatului caracter catolic care trebuie să pătrundă fiecare aspect al vieţii şcolii. Acesta se extinde mult dincolo de cerinţa evidentă ca învăţătura să fie întotdeauna în conformitate cu doctrina Bisericii. Înseamnă că viaţa de credinţă trebuie să fie forţa motrice din spatele oricărei activităţi din şcoală, pentru ca misiunea Bisericii să fie slujită eficient, şi tinerii să poată descoperi bucuria de ‘a fi pentru celălalt’ asemenea lui Cristos'”.

Sfântul Părinte a vorbit despre contribuţia la educaţie a comunităţilor monastice, a căror vocaţie de „a-l căuta pe Dumnezeu… necesită angajamentul activ cu mijloacele prin care El se face cunoscut – Creaţia şi Cuvântul Său revelat”. „A fost un lucru obişnuit ca mănăstirile să aibă o bibliotecă şi o şcoală”, a adăugat el. „Dedicarea călugărilor faţă de învăţătură, ca drum de întâlnire cu Cuvântul Întrupat al lui Dumnezeu, este aceea care a pus fundamentele culturii şi civilizaţiei noastre apusene”. Pontiful a mulţumit congregaţiilor călugăreşti reprezentate la întâlnire „a căror carismă include educarea tinerilor”, precum şi celor a căror misiune a fost aceea de a duce „lumina Evangheliei în tărâmuri îndepărtate ca parte a marii activităţi misionare a Bisericii”.

„Adesea aţi pus bazele asigurării unei educaţii cu mult timp înainte ca statul să îşi asume o responsabilitate pentru acest serviciu vital pentru individ şi pentru societate”, a remarcat Sfântul Părinte. „În timp ce rolul corespunzător al Bisericii şi al statului în domeniul educaţiei continuă să evolueze, nu uitaţi niciodată că persoanele consacrate au o contribuţie unică de oferit în acest apostolat, mai presus de toate prin vieţile consacrate lui Dumnezeu şi prin mărturia fidelă, iubitoare despre Cristos, Învăţătorul suprem”. Papa Benedict al XVI-lea a recunoscut în mod particular „viaţa şi munca Venerabilei Mary Ward, nativă din această ţară, a cărei viziune inovatoare cu privire la viaţa apostolică pentru femeile consacrate a adus atât de multe roade”.

„Eu însumi ca şi copil am fost educat de ‘doamnele engleze’, şi le datorez o profundă recunoştinţă”, a adăugat el. Pontiful a concluzionat cu un cuvânt de mulţumire „pentru toţi cei a căror sarcină este de a asigura ca şcolile noastre să ofere un mediu sigur pentru copii şi tineri. Responsabilitatea noastră faţă de cei încredinţaţi nouă pentru formarea lor creştină cere acest lucru. Într-adevăr, viaţa de credinţă poate fi eficient alimentată atunci când atmosfera predominantă este una de încredere respectuoasă şi afectuoasă. Mă rog ca aceasta să continue să fie o caracteristică a şcolilor catolice din această ţară”.