Pontiful a subliniat rădăcinile creştine ale Ţării Galilor
19.09.2010, Londra (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre străvechile rădăcini creştine şi despre devoţiunea mariană a locuitorilor din Ţara Galilor. Sfântul Părinte s-a adresat sâmbătă, 18 septembrie 2010, credincioşilor din Ţara Galilor, reuniţi în piaţa din faţa Catedralei Preasfântului Sânge al Domnului nostru Isus Cristos din Londra, cunoscută ca şi Catedrala Westminster. Pontiful nu a putut să meargă în Ţara Galilor în timpul vizitei sale de patru zile în Marea Britanie, şi a adresat aşadar un salut particular pelerinilor care au venit să îl vadă, conduşi de Episcopul Edwin Regan de Wrexham, Ţara Galilor.
Sfântul Părinte a spus: „Mă bucur să am această ocazie de a cinsti naţiunea şi străvechile ei tradiţii creştine binecuvântând un mozaic al Sf. David, sfântul patron al poporului galez, şi aprinzând lumânarea de la statuia Fecioarei de Cardigan”. El a continuat: „Sf. David a fost unul dintre marii sfinţi ai secolului al VI-lea, acea epocă de aur a sfinţilor şi misionarilor din aceste insule, şi a fost astfel un fondator al culturii creştine care stă la rădăcinile Europei moderne. Predicarea lui David a fost simplă şi totuşi profundă: cuvintele adresate de el pe patul morţii călugărilor săi au fost: ‘Fiţi bucuroşi, păstraţi credinţa şi îndepliniţi lucrurile mărunte'”.
„De-a lungul secolelor, poporul galez s-a remarcat prin devoţiunea lui faţă de Maica lui Dumnezeu”, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea. „Acest lucru este dovedit de nenumăratele locuri din Ţara Galilor numite ‘Llanfair’ – bisericile Mariei. Pregătindu-mă să aprind lumina ţinută de Preasfânta Fecioară, mă rog ca ea să continue să mijlocească la Fiul ei pentru toţi oamenii din Ţara Galilor”. „Din păcate, nu a fost posibil să vin în Ţara Galilor în timpul acestei vizite”, a arătat Papa. „Dar cred că această frumoasă statuie, care se va întoarce acum în Sanctuarul naţional al Fecioarei din Cardigan, va fi o amintire durabilă a iubirii profunde a Papei pentru poporul galez, şi a apropierii sale constante, atât în rugăciune cât şi în comuniunea Bisericii”.
