Cei care iubesc adevărul să se aştepte la a fi ridiculizaţi
20.09.2010, Londra (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea aminteşte că oamenii sunt făcuţi să cunoască adevărul, dar că o astfel de cunoaştere ne costă, deoarece nu trebuie să existe vreo separare între ceea ce credem şi felul în care trăim. Pontiful a afirmat acest lucru în cadrul veghii de rugăciune din Hyde Park, la încheierea celei de-a treia zile din vizita sa de patru zile în Marea Britanie. O mulţime entuziastă de mii de persoane l-a salutat pe Papa sosind în papamobil sâmbătă, 18 septembrie 2010. Veghea a fost o pregătire spirituală pentru Liturghia de duminică din Birmingham, unde Sfântul Părinte l-a beatificat pe Cardinalul englez convertit de la anglicanism, John Henry Newman.
Sfântul Părinte a amintit „influenţa importantă în viaţa mea şi în gândirea mea” pe care a exercitat-o Cardinalul, şi a spus că „drama vieţii lui Newman ne invită să examinăm vieţile noastre, să le vedem în contextul orizontului vast al planului lui Dumnezeu, şi să creştem în comuniune cu Biserica din orice timp şi din orice loc: Biserica apostolilor, Biserica martirilor, Biserica sfinţilor, Biserica pe care Newman a iubit-o şi pentru a cărei misiune şi-a consacrat întreaga sa existenţă”. În timpul unei conferinţe de presă ţinute în drum spre Marea Britanie, Episcopul Romei s-a referit la Cardinal ca la un om „de o excepţională măreţie în timpurile noastre” şi „figură a unui doctor al Bisericii pentru noi şi pentru toţi”. Pontiful a vorbit mulţimilor despre trei lecţii din viaţa Cardinalului Newman, bazată fiecare pe rolul adevărului.
„La sfârşitul vieţii, Newman avea să descrie propria lucrare ca pe o luptă împotriva tendinţei crescânde de a considera religia ca un fapt pur privat şi subiectiv, o problemă de opinie personală. Aici este prima lecţie pe care o putem învăţa din viaţa lui: în zilele noastre, când un relativism intelectual şi moral ameninţă să distrugă înseşi fundamentele societăţii noastre, Newman ne aminteşte că noi, ca bărbaţi şi femei creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, am fost creaţi pentru a cunoaşte adevărul, pentru a găsi în el libertatea noastră definitivă şi împlinirea celor mai profunde aspiraţii umane. Într-un cuvânt, am fost gândiţi pentru a-l cunoaşte pe Cristos, care este El însuşi ‘calea, adevărul şi viaţa'”.
Dar viaţa Cardinalului Newman, a continuat Papa, ne învaţă de asemenea că „pasiunea pentru adevăr, onestitatea intelectuală şi convertirea genuină presupun un mare preţ de plătit”. Adevărul ne face liberi dar nu poate fi reţinut pentru noi înşine: „are nevoie să fie auzit, şi în final puterea sa de a convinge vine din el însuşi şi nu din elocvenţa umană sau din raţionamentele în care poate să fie aşezat”. În această lumină, Pontiful s-a referit la un loc aflat la intrarea dinspre nord-est în Hyde Park, care a fost loc de spânzurătoare. A fost folosit pentru execuţii probabil începând din secolul al XII-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Catolicii executaţi acolo ofereau adesea un discurs final în care îşi exprimau loialitatea faţă de coroană dar opoziţia faţă de Biserica Angliei.
„Un mare număr de fraţi şi surori ai noştri au murit pentru credinţă; mărturia fidelităţii lor până la sfârşit a fost şi mai puternică decât cuvintele inspirate pe care mulţi dintre ei le-au spus înainte de a abandona toate Domnului. În epoca noastră, preţul care trebuie plătit pentru fidelitatea faţă de Evanghelie nu mai este acela de a fi spânzuraţi, înecaţi sau spintecaţi, ci adesea implică faptul de a fi arătaţi ca irelevanţi, ridiculizaţi sau parodiaţi. Şi totuşi Biserica nu se poate eschiva de la obligaţia de a-l proclama pe Cristos şi Evanghelia Sa ca adevăr mântuitor, izvorul fericirii noastre ultime ca indivizi şi fundament al unei societăţi drepte şi umane”.
Papa Benedict al XVI-lea a mai desprins o lecţie din viaţa Cardinalului Newman: „dacă am primit adevărul lui Cristos şi ne-am angajat viaţa noastră în slujba Sa, nu poate să existe separare între ceea ce credem şi modul în care trăim existenţa noastră. Orice gând, cuvânt şi acţiune a noastră trebuie să fie îndreptate spre gloria lui Dumnezeu şi spre răspândirea Împărăţiei Sale. Newman a înţeles aceasta şi a fost marele campion al funcţiei profetice a laicatului creştin… Adevărul nu este transmis pur şi simplu printr-un învăţământ formal, oricât de important ar fi el, ci şi prin mărturia unor vieţi trăite în mod integral, fidel şi sfânt”.
În final, Pontiful a reflectat asupra misiunii provocatoare pe care o au astăzi creştinii: „Nimeni dintre cei care privesc în mod realist la lumea noastră de astăzi nu poate crede că creştinii pot continua să facă lucrurile de fiecare zi, ignorând profunda criză de credinţă care a venit în societate, sau pur şi simplu încrezându-se că patrimoniul de valori transmis de-a lungul secolelor creştine poate continua să inspire şi să plăsmuiască viitorul societăţii noastre… Fiecare dintre noi, în funcţie de propria stare de viaţă, este chemat să acţioneze pentru răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu impregnând viaţa temporală cu valorile Evangheliei. Fiecare dintre noi are o misiune, fiecare este chemat să schimbe lumea, să acţioneze pentru o cultură a vieţii, o cultură plăsmuită din iubirea şi din respectul faţă de demnitatea fiecărei persoane umane”.
