Papa a arătat cum poate viaţa să devină un cântec

09.10.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că viaţa însăşi devine un cântec atunci când persoana umană creează cea mai mare capodoperă a sa: fiecare act de iubire, de la cele mai mici acte zilnice la sacrificiul extrem. Pontiful a făcut această reflecţie vineri, 1 octombrie 2010, când i s-a prezentat în Aula Paul al VI-lea un concert orchestral şi coral. Concertul a fost sponsorizat de compania italiană ENI, care a restaurat faţada Bazilicii San Pietro pentru Marele Jubileu al anului 2000, şi acum lucrează la faţadele laterale. Sfântul Părinte i-a felicitat pentru eforturile lor şi a spus că marmura restaurată deja arată „cum nu am mai văzut-o, fină şi asemenea catifelei”. El a mai glumit că poate concertul a fost destinat „să compenseze zgomotul pe care aceste lucrări îl provoacă inevitabil”. După ce a felicitat orchestra şi corul Academiei Naţionale Sf. Cecilia, Pontiful a propus o reflecţie asupra rolului credinţei.

El s-a inspirat pentru aceasta din lucrările reunite în concert, aparţinând lui Beethoven, Haydn şi unui compozitor modern, Arvo Part. Acesta din urmă, care s-a aflat concert şi l-a salutat personal pe Papa, a compus o lucrare despre Sfânta Cecilia, care a făcut parte din program. „Textul despre martiriul sfintei şi stilul particular care îl interpretează într-o cheie muzicală, pare să prezinte locul şi rolul credinţei în univers”, a reflectat Sfântul Părinte. „În mijlocul forţelor vitale ale naturii, care se află în jurul omului şi de asemenea în el, credinţa este o forţă diferită, care răspunde la un cuvânt profund, ‘ridicându-se din tăcere’, după cum ar spune Sf. Ignaţiu de Antiohia”. Pentru a auzi acest cuvânt este nevoie de „o mare linişte interioară, pentru a auzi şi a asculta un glas care este dincolo de vizibil şi tangibil”, a adăugat el.

Papa a reflectat asupra faptului că acest glas vorbeşte de asemenea prin natură, „deoarece este forţa care a creat şi care conduce universul; dar pentru a o recunoaşte, este necesară o inimă umilă şi ascultătoare – după cum ne învaţă sfânta a cărei pomenire o celebrăm astăzi: Sfânta Tereza a Pruncului Isus”. „Credinţa”, a spus Papa, „urmează această voce profundă acolo unde arta singură nu poate ajunge: o urmează pe calea mărturiei, a dăruirii altruiste de sine din iubire, aşa cum a făcut Sfânta Cecilia. Atunci cea mai frumoasă lucrare de artă, capodopera fiinţei umane este fiecare act al ei de iubire autentică, de la cel mai mic – din martiriul de zi cu zi – la sacrificiul extrem. „Aici viaţa însăşi devine un cântec: o anticipare a acelei simfonii pe care o vom cânta împreună în Paradis”.