Încrederea în bunătatea lui Dumnezeu este esenţială pentru rugăciune

18.10.2010, Vatican (Catholica) - Dacă nu avem încredere în bunătatea lui Dumnezeu, nu ne putem ruga cu adevărat, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea în predica sa de la Liturghia de duminică, 17 octombrie 2010, din Bazilica San Pietro, în care a canonizat şase noi sfinţi: Stanislaw Soltys, Andre Bessette, Candida Maria de Jesus Cipitria y Barriola, Mary of the Cross MacKillop, Giulia Salzano şi Battista Camilla Varano. Grupul a inclus primul sfânt născut în Canada, Andre Bessette, şi prima sfântă australiancă, Mary of the Cross MacKillop. Sfântul Părinte şi-a început predica reflectând asupra unei lecţii fundamentale din liturgia zilei: „necesitatea de a ne ruga neîncetat, neobosit”.

„Uneori suntem sătui de rugăciune, avem impresia că rugăciunea nu este foarte utilă pentru viaţă, nu este foarte eficientă”, a spus el. „Astfel, suntem tentaţi să ne dedicăm activităţilor, folosind orice metodă umană pentru a ne atinge ţelurile, şi nu ne apropiem de Dumnezeu. Isus a spus însă că trebuie să ne rugăm neîncetat, şi a făcut-o printr-o parabolă”. Pontiful a reflectat în continuare asupra parabolei văduvei insistente şi a judecătorului nedrept. După ce a relatat parabola, el a afirmat: „Isus reflectează, utilizând un argument ‘a fortiori’: dacă un judecător nedrept se lasă în cele din urmă convins de rugăminţile stăruitoare ale unei văduve, cu cât mai mult Dumnezeu, care este bun, îi ascultă pe cei care se roagă. Dumnezeu este de fapt generozitatea în persoană, este milostiv, şi astfel este întotdeauna dispus să asculte rugăciunile”.

„De aceea, nu trebuie să ne pierdem speranţa, ci să insistăm întotdeauna în rugăciune”. Evanghelia se încheie, a arătat Papa Benedict al XVI-lea, cu o invitaţie la a creşte în credinţă. „Rugăciunea trebuie să fie expresia credinţei, altfel nu este cu adevărat rugăciune. Dacă nu credem în bunătatea lui Dumnezeu, nu ne putem ruga aşa cum trebuie. Credinţa este esenţială ca fundament al atitudinii în rugăciune”. În acest context, Sfântul Părinte a continuat oferind o scurtă reflecţie asupra fiecăruia dintre noii sfinţi, vorbind în câteva dintre limbile materne ale acestora. La final, i-a îndemnat pe credincioşi „să aducă mulţumire Domnului pentru darul sfinţeniei, care străluceşte în Biserică şi astăzi iluminează chipurile acestor fraţi şi surori ale noastre. Isus ne invită de asemenea pe fiecare dintre noi să îl urmăm pentru a moşteni viaţa veşnică. Să ne lăsăm atraşi de exemplele lor luminoase, să ne lăsăm călăuziţi de învăţăturile lor, pentru ca existenţa noastră să fie un cântec de laudă către Dumnezeu”.