26 de răniţi irakieni la Gemelli în Roma

16.11.2010, Roma (Catholica) - Vineri, policlinica Gemelli din Roma a primit 26 de supravieţuitori ai masacrului din 31 octombrie din Catedrala siriană catolică din Bagdad. Este vorba de 16 femei, 3 copii şi 7 bărbaţi, transferaţi cu avionul din Bagdad, alături de 21 de rude. Atacul, amintim, s-a soldat cu 58 de morţi şi peste 100 de răniţi. Franţa a preluat 70 dintre cei răniţi într-o iniţiativă similară.

Spitalizarea la Roma se datorează colaborării dintre ministerul italian de externe şi policlinică, la rugămintea specială a secretarului de stat al Vaticanului, Cardinalul Tarcisio Bertone. Conform unei note de presă dată de policlinică, răniţii sunt în stare destul de bună, fiind îngrijiţi de o echipă multidisciplinară. Rudele sunt cazate în clădirile adiacente spitalului, mulţumită Universităţii Sacro Cuore. Pr. Ameer Gammo, unul dintre preoţii irakieni care i-a vizitat pe răniţi, a declarat: „Sunt persoane rănite trupeşte şi sufleteşte, care nu ştiu încă cum să îşi exprime durerea. A trecut prea puţin timp, iar durerea, adevărata durere ce le răscoleşte sufletul, va cădea peste ei probabil în câteva luni. Şi totuşi, chiar dacă pare imposibil, ei mi-au dat curaj. Ne-au dat curaj şi mângâiere tuturor preoţilor şi seminariştilor care i-au vizitat astăzi.”

Preotul a povestit în special de o fetiţă „care a fost străpunsă de un glonţ care iniţial a trecut prin trupul pr. Wasim”. Atât pr. Wasim Sabieh cât şi pr. Thaier Saad Abdal au murit în atac. Pr. Gammo a continuat: „Când am văzut-o şi i-am văzut zâmbetul, calmul, aproape că nu am avut curajul să o întreb cum se simte. Dar mi-a dat chiar ea tărie, şi mi-a spus că împreună cu mama ei sunt singurii supravieţuitori din familie. Văd încă zâmbetul ei dulce şi în minte îmi vine răspunsul la misterul ei: credinţa puternică a acestor persoane îi face tari chiar şi în mijlocul tragediei. […] Mulţi dintre aceşti oameni mi-au spus acelaşi lucru: că pe când erau în biserică îşi doreau să moară, deoarece ceea ce se întâmpla era prea oribil ca să îndure, dar şi că în acele circumstanţe cumplite au putut vedea bunătatea şi iubirea pr. Thaier, care îi îmbrăţişa pe copiii de lângă el, într-o încercare disperată de a-i salva.”