De pe tronul crucii Isus ne primeşte pe toţi cu milostivire

21.11.2010, Vatican (Catholica) - În cadrul discursului rostit duminică, 21 noiembrie 2010, înainte de rugăciunea Angelus de la amiază, recitată împreună cu cei adunaţi în Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a evidenţiat regalitatea lui Cristos Rege pe cruce, când l-a primit pe tâlharul cel bun în Împărăţia Sa. Pontiful tocmai concelebrase în Bazilica San Pietro Liturghia în Solemnitatea lui Cristos Rege împreună cu 24 noi Cardinali creaţi sâmbătă.

Iubiţi fraţi şi surori!

Tocmai s-a încheiat în Bazilica Vaticanului Liturghia din sărbătoarea Domnului nostru Isus Cristos Regele Universului, la care au concelebrat 24 noi Cardinali creaţi ieri în cadrul Consistoriului. Solemnitatea lui Cristos Rege a fost instituită de Papa Pius al IX-lea în 1925 şi, mai apoi, după Conciliul Vatican II, a fost legată de sfârşitul anului liturgic. Evanghelia Sf. Luca prezintă, ca într-un mare tablou, regalitatea lui Isus în momentul răstignirii Lui. Conducătorii poporului şi soldaţii au râs de „primul născut din toată creaţia” (Coloseni 1,15) şi l-au încercat să vadă dacă are puterea de a se salva pe Sine de la moarte (cf. Luca 23,35-37). Şi tocmai „pe cruce Isus este ridicat la ‘înălţimea’ lui Dumnezeu, care este iubire. Acolo poate fi ‘cunoscut’. […] Isus ne dăruieşte ‘viaţa’ deoarece ni-l dăruieşte pe Dumnezeu. Ni-l poate da pentru că El însuşi este una cu Dumnezeu” (Papa Benedict al XVI-lea, „Gesu di Nazaret”).

Într-adevăr, în timp ce Domnul se află între doi criminali, unul dintre ei, conştient de propriile lui păcate, se deschide faţă de adevăr, ajunge la credinţă şi se roagă „regelui iudeilor”: „Isuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia Ta!” (Luca 23,42). De la Cel care „este mai înainte de toate şi toate subzistă în El” (Coloseni 1,17), aşa-numitul „tâlhar bun” primeşte imediat iertare şi bucuria intrării în Împărăţia Cerului. „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis!” (Luca 23,43). Cu aceste cuvinte, Isus, de pe tronul crucii, îl primeşte pe fiecare om cu infinită milostivire. Sf. Ambrozie comentează că acesta „este un frumos exemplu de convertire la care trebuie să aspirăm: iertarea este oferită repede tâlharului şi harul este mai abundent decât cererea; într-adevăr, Domnul dă întotdeauna mai mult decât i se cere […] Viaţa înseamnă a fi cu Cristos, deoarece acolo unde este Cristos este Împărăţia” (Expositio Ev. sec. Lucam X, 121: CCL 14, 379).

Iubiţi prieteni, în arta creştină putem contempla calea iubirii pe care Domnul ne-o revelează şi pe care ne invită să o urmăm. Într-adevăr, în cele mai vechi timpuri „în decorarea lăcaşurilor sacre creştine […] a devenit un obicei să fie reprezentat Domnul întorcându-se ca un rege – simbolul speranţei – dinspre răsărit; în timp ce peretele dinspre apus înfăţişa în mod normal Judecata de Apoi, ca simbol al responsabilităţii pe care o avem pentru vieţile noastre” („Spe salvi,” 41): speranţă în iubirea infinită a lui Dumnezeu şi angajament la a ne ordona vieţile după iubirea lui Dumnezeu. Când contemplăm reprezentarea lui Isus inspirată de Noul Testament – după cum ne învaţă un vechi Conciliu – suntem conduşi la „a înţelege […] caracterul sublim şi totodată umil al Cuvântului lui Dumnezeu şi […] la a ne aminti viaţa Lui în trup, patima şi moartea Lui mântuitoare, şi răscumpărarea care a venit astfel în lume” (Conciliul din Trullo [ca. 691 sau 692], canon 82). „Da, avem nevoie de aceasta, tocmai pentru ca […] să devenim capabili de a recunoaşte în inima străpunsă a Răstignitului misterul lui Dumnezeu” (J. Ratzinger, „Teologia della liturgia: La fondazione sacramentale dell’esistenza cristiana”).

Fecioarei Maria, în sărbătoarea de astăzi a Intrării ei în Templu, îi încredinţăm pe noii membrii ai Colegiului Cardinalilor şi pelerinajul nostru pământesc spre veşnicie.