Papa încurajează la încredere în dreptatea lui Dumnezeu

27.11.2010, Vatican (Catholica) - Dreptatea lui Dumnezeu face ca aceia care i-au dăruit Lui vieţile lor să câştige viaţa veşnică, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea miercuri, 24 noiembrie 2010, în cadrul funeraliilor Cardinalului Urbano Navarrete, care a murit luni la vârsta de 90 ani. „Adevărul luminos al credinţei în viaţa veşnică ne aduce mângâiere de fiecare dată când ne luăm rămas bun de la un frate decedat”, a spus Papa. Liturghia funerară a fost celebrată în Bazilica San Pietro de către Cardinalul Angelo Sodano, decan al Colegiului Cardinalilor, împreună cu alţi prelaţi. În predică, Sfântul Părinte a reamintit învăţătura lui Isus că „oricine este gata să pună mai presus de toate Împărăţia lui Dumnezeu, să îşi lase casa, tatăl şi mama pentru ea, care este pregătit să îşi piardă viaţa pentru această comoară preţioasă, va moşteni viaţa veşnică”.

Sfântul Părinte a amintit viaţa Cardinalului Navarrete „cu emoţie şi recunoştinţă”, descriindu-l ca un „învăţător al dreptăţii”. „Studiul conştiincios şi predarea cu pasiune a dreptului canonic au reprezentat un element central al vieţii sale”. El a subliniat pasiunea Cardinalului „de a educa în special generaţiile tinere, la adevărata dreptate, cea a lui Cristos, a Evangheliei… cheltuindu-se pe sine cu o dispoziţie umilă, în diferitele situaţii în care a fost pus din ascultare şi din providenţa lui Dumnezeu”. Papa a reamintit cuvintele Cardinalului despre propria lui vocaţie preoţească: „Nu m-am îndoit niciodată de alegerea mea. Nu m-am îndoit niciodată că acesta este drumul meu, nici chiar în momentele de controversă”. Pentru Pontif, această afirmaţie „rezumă fidelitatea generoasă a acestui slujitor al Bisericii faţă de chemarea Domnului, faţă de voinţa lui Dumnezeu”.

„Cu echilibrul care l-a caracterizat, obişnuia să spună că au existat trei principii fundamentale care l-au călăuzit în studiul său: multă iubire pentru trecut, pentru tradiţie, deoarece acela din domeniul ştiinţific, şi în particular din cel eclesial, care nu iubeşte trecutul este asemenea unui copil fără părinţi; apoi sensibilitate faţă de problemele, nevoile, provocările prezentului, acolo unde ne-a pus Dumnezeu; în fine, capacitatea de a privi şi de a se deschide faţă de viitor fără teamă, ci cu speranţă, aceea care vine din credinţă”. „O profundă viziune creştină a călăuzit angajamentul său faţă de Dumnezeu, faţă de Biserică şi faţă de om în învăţăturile şi lucrările sale”, a afirmat Sfântul Părinte. Cardinalul Navarrete „este unul dintre discipolii fideli… el a fost cu Isus în decursul lungii sale vieţi… l-a iubit trăind în uniune intimă cu El, în special în lungile momente de rugăciune, în care îşi lua din izvorul mântuirii tăria de a fi fidel voinţei lui Dumnezeu în orice împrejurare, inclusiv în cele mai potrivnice”.