În Sf. Iosif „se profilează omul nou”
19.12.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea îi încredinţează protecţiei Sfântului Iosif pe toţi păstorii Bisericii, pentru ca ei să poată oferi lumii mesajul lui Cristos. Pontiful a reflectat duminică, 19 decembrie 2010, asupra naşterii lui Cristos din „perspectiva Sfântului Iosif”, înainte de a recita rugăciunea Angelus la amiază împreună cu pelerinii şi credincioşii adunaţi în Piaţa San Pietro.
Iubiţi fraţi şi surori !
În această a patra Duminică din Advent, Evanghelia Sfântului Matei relatează cum are loc naşterea lui Isus din punctul de vedere al lui Iosif. El era logodit cu Maria care, „fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Spiritul Sfânt” (Matei 1,18). Fiul lui Dumnezeu, împlinind o veche proorocire (cf. Isaia 7,14), devine om în sânul unei fecioare, şi un astfel de mister arată în acelaşi timp iubirea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu în favoarea omenirii rănite de păcat. Sfântul Iosif este prezentat ca şi „om drept” (Matei 1,19), credincios legii lui Dumnezeu, gata să împlinească voinţa Sa. Pentru aceasta intră în misterul Întrupării după ce un înger al Domnului, care îi apare în somn, îi vesteşte: „Iosife, Fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi vei chema numele lui Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1,20-21). Alungând gândul de a o abandona în secret pe Maria, el o ia cu sine, pentru că acum ochii lui văd în ea lucrarea lui Dumnezeu.
Sfântul Ambrozie comentează că „în Sfântul Iosif se întâlnesc bunăvoinţa şi figura unui om drept, pentru a face mai demnă calitatea sa de martor” (Exp. Ev. sec. Lucam II, 5: CCL 14,32-33). El, continuă Ambrozie, „nu ar fi putut să pângărească templul Spiritului Sfânt, Maica Domnului, pântecele fecundat de mister” (ibid., II, 6: CCL 14,33). Chiar dacă s-a simţit tulburat, Iosif a acţionat „aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului”, convins că împlineşte ceea ce trebuie. Şi punându-i numele de „Isus” acelui Copil care stăpâneşte întreg universul, el intră în şirul slujitorilor umili şi credincioşi, asemenea îngerilor şi proorocilor, asemenea martirilor şi apostolilor – după cuvintele străvechilor cântări orientale. Sfântul Iosif anunţă minunile Domnului, mărturisind fecioria Mariei, acţiunea gratuită a lui Dumnezeu, şi apărând viaţa pământească a lui Mesia. Să îl venerăm deci pe părintele legal al lui Isus (cf. CIC, 532), pentru că în el se profilează omul nou, care priveşte cu încredere şi curaj spre viitor, nu urmăreşte propriul proiect, ci se încredinţează total infinitei milostiviri a Celui care împlineşte profeţiile şi inaugurează timpul mântuirii.
Dragi prieteni, Sfântului Iosif, patronul universal al Bisericii, doresc să îi încredinţez pe toţi Păstorii, îndemnându-i să ofere „credincioşilor creştini şi lumii întregi propunerea smerită şi zilnică a cuvintelor şi gesturilor lui Isus” (Scrisoarea de declarare a Anului Preoţesc). Fie ca viaţa noastră să adere tot mai mult la Persoana lui Isus, tocmai pentru că „Cel care este Cuvântul asumă El însuşi un trup, vine de la Dumnezeu ca şi om şi atrage la sine întreaga existenţă umană, o poartă în interiorul cuvântului lui Dumnezeu” („Isus din Nazaret”). Să o invocăm cu încredere pe Fecioara Maria, cea plină de har, „împodobită de Dumnezeu”, pentru ca, în Crăciunul de acum aproape, ochii noştri să se deschidă şi să îl vadă pe Isus, şi inima să se bucure în această minunată întâlnire de iubire.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
