23 operatorii pastorali catolici ucişi în 2010

02.01.2011, Roma (Catholica) - Potrivit raportului prezentat de Agenţia misionară „Fides”, 23 de operatori pastorali catolici au fost ucişi în 2010 în întreaga lume: un Episcop, cincisprezece preoţi, un călugăr, o călugăriţă, doi seminarişti şi trei laici. Dar este vorba doar de vârful unui aisberg într-o situaţie critică ce afectează tot mai mult comunitatea creştinilor la nivel planetar. Raportat la continente, numărul cel mai ridicat de martiri s-a văzut ca şi anul trecut în America, unde au fost ucişi 15 operatori pastorali. Urmează Asia şi Africa. Cu privire la mărturia dată pentru credinţă de aceşti fraţi şi surori în Domnul, redacţia Radio Vatican l-a contactat pe pr. Vito Del Prete, director ‘ad interim’ al Agenţiei Fides, care a declarat:

– Au fost ucise 23 de persoane: un Episcop, mai mulţi preoţi, călugări, seminarişti şi laici. Este reprezentat astfel întregul popor al lui Dumnezeu. Dar aceasta este partea cea mai mică. Gândindu-ne la persecuţia pe care o îndură Biserica, trebuie să spunem că momentul de faţă este foarte, foarte greu, dar poate şi binecuvântat, pentru că Biserica s-a născut şi dă mărturie prin sânge. Persecuţia a devenit astăzi acea trăsătură a Bisericii care, într-un anumit sens, îi descrie şi certifică natura. E de ajuns să constatăm că, în pofida acestor situaţii, Evanghelia continuă să se răspândească. Dar de ce continuă să se răspândească? Nu în virtutea modului de organizare sau finanţare a Bisericii dar tocmai pentru că sângele martirilor dă naştere la noi creştini.

– Trebuie spus că persecuţiile n-au lipsit nicicând în istoria Bisericii. Care sunt trăsăturile acestui moment istoric?

– Ca agenţie de ştiri, acordăm o atenţie specială Asiei, mai ales în Pakistan şi India. A vesti Evanghelia în Pakistan a devenit de acum pentru noi un mod de a-şi da viaţa; acolo sunt atâţia creştini, simpli creştini cărora, chiar şi în faţa asupririi continue din partea grupurilor fundamentaliste islamice, nu le este frică să dea mărturie pentru Cristos. Problema nu se referă doar la creştinii care au fost ucişi, dar şi la bisericile care au fost incendiate, la creştinii constrânşi să fugă în altă parte pentru a-şi salva viaţa. Acest fenomen afectează puternic creştinii din Asia: în Pakistan dar şi în Birmania, despre care nimeni nu vorbeşte dar unde creştinii sunt discriminaţi, uneori sunt ucişi fără a mai şti nimic despre ei sau exilaţi în chiar patria lor. Fără a mai vorbi apoi de Orientul Mijlociu. Toate acestea denotă faptul că Cristos este încă o „contracultură”, este o „cultură” profund umană care se opune tuturor regimurilor, tuturor asupririlor şi sclaviilor pe care omul le îndură oriunde s-ar afla. S-ar putea spune, prin urmare, că creştinismul trezeşte teamă nu pentru că cucereşte, ci pentru că dă mărturie despre un alt mod de a trăi.

– Cristos este pentru viaţă dar cu toate acestea vedem că fraţi ai noştri sunt ucişi pentru că îl vestesc pe Cristos.

– Noi vestim pretutindeni viaţa, iar a vesti Evanghelia înseamnă a da viaţă. A da viaţă, aşa cum aţi observat, înseamnă a putrezi sub pământ pentru că altfel spicul de grâu nu mai creşte. Creştinismul predică la modul cel mai înalt comuniunea. Comuniunea, însă, nu e posibilă fără iertare, fără înţelegere. Din această perspectivă, creştinismul este o religie care stă sub semnul fragilităţii, al slăbiciunii iubirii lui Dumnezeu. Sunt convins că pe termen lung şi acest martiriu, acest mod de a-şi dărui viaţa – acolo unde viaţa este suprimată pentru că manifestă dragoste pentru fraţii creştini – se va dovedi biruitor pentru că este adevărul. Iubirea care se identifică cu adevărul, în cele din urmă, va învinge.

Sursa: Radio Vatican