La început era Cuvântul
02.01.2011, Vatican (Catholica) - În a doua zi a acestui an, şi prima duminică (Duminica a II-a după Crăciun), Papa Benedict al XVI-lea s-a întâlnit la miezul zilei cu credincioşii şi pelerinii din Piaţa San Pietro pentru tradiţionala rugăciune mariană Angelus. Înaintea acestei rugăciuni a rostit câteva cuvinte, redate în continuare în traducerea redacţiei române a Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
Reînnoiesc urările mele pentru noul an şi mulţumesc celor care mi-au trimis mesaje de apropiere spirituală. Liturghia acestei duminici propune din nou prologul Evangheliei Sfântului Ioan, proclamat solemn în ziua de Crăciun. Acest minunat text exprimă, în formă de imn, misterul Întrupării, predicat de martorii oculari, de Apostoli, în special de Ioan, a cărui sărbătoare, nu întâmplător, se celebrează pe 27 decembrie. Sfântul Cromaţiu de Aquileia afirmă că „Ioan era cel mai tânăr dintre toţi ucenicii Domnului; cel mai tânăr ca vârstă, dar deja vârstnic în credinţă” (Sermo II.1 De Sancto Iohanne Evangelista, CCL 9a,101).
Când citim: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (In 1,1), Evanghelistul – comparat în mod tradiţional cu un vultur – se înalţă deasupra istoriei umane scrutând profunzimile lui Dumnezeu; dar foarte repede, urmând pe Învăţătorul său, revine la dimensiunea pământească spunând: „Şi Cuvântul s-a făcut trup” (In 1,14). Cuvântul este „o realitate vie: un Dumnezeu care […] se comunică făcându-se el însuşi Om” (J. Rtazinger, Teologia della liturgia, LEV 2010, 618). Într-adevăr, atestă Ioan, „a locuit între noi; şi noi am văzut slava lui” (In 1,14). „El s-a înjosit asumându-şi umilinţa condiţiei noastre – comentează Sf. Leon cel Mare – fără ca să fie micşorată maiestatea Sa” (Tractatus XXI, 2, CCL 138, 86-87). Citim mai departe în prolog: „Noi toţi am primit din plinătatea lui har peste har” (In 1,16). „Care este primul har pe care l-am primit? – se întreabă Sf. Augustin – Este credinţa”. Al doilea har – adaugă imediat, este „viaţa veşnică” (Tractatus in Ioh. III, 8.9, CCL 36, 24.25).
Acum mă adresez în limba spaniolă miilor de familii adunate la Madrid pentru o mare manifestare. Salut cu afecţiune numeroşii păstori şi credincioşi reuniţi în Plaza de Colon din Madrid, pentru a celebra cu bucurie valoarea căsătoriei şi a familiei sub motoul „Familia creştină, speranţă pentru Europa”. Iubiţi fraţi, vă invit să fiţi tari în iubire şi să contemplaţi cu smerenie Misterul Naşterii, care continuă să vorbească inimii şi devine o şcoală de viaţă de familie şi de fraternitate. Privirea maternă a Fecioarei Maria, ocrotirea iubitoare a Sfântului Iosif şi prezenţa delicată a Pruncului Isus sunt o imagine clară a ceea ce trebuie să fie fiecare dintre familiile creştine, adevărate sanctuare de fidelitate, respect şi înţelegere, în care se transmite de asemenea credinţa, se întăreşte speranţa şi se înrădăcinează caritatea. Încurajez pe toţi să trăiască cu reînnoit entuziasm chemarea creştină în cadrul căminului familial, ca adevăraţi slujitori ai iubirii care acceptă, însoţesc şi apără viaţa. Faceţi din casele voastre o adevărată pepinieră de virtuţi şi un spaţiu senin şi luminos de încredere, în care – călăuziţi de harul lui Dumnezeu – să se poată discerne cu înţelepciune chemarea Domnului, care continuă să invite la urmarea Sa.
Cu aceste sentimente, încredinţez fierbinte Sfintei Familii din Nazaret propunerile şi roadele acestei întâlniri, pentru ca să fie din ce în ce mai multe familiile în care să domnească bucuria, înţelegerea reciprocă şi generozitatea. Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu”. Fecioarei Maria, pe care Domnul a încredinţat-o ca Mamă „ucenicului pe care îl iubea”, să îi cerem forţa de ne comporta ca fii „născuţi din Dumnezeu” (cf In 1,13), acceptându-ne unii pe alţii şi manifestând astfel iubirea fraternă.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
