Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor despre apropiata beatificare
14.01.2011, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea, primul şi singurul Papă din istorie care a vizitat România, i-a sărutat pământul şi i-a vorbit limba, a celebrat Liturghia în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti şi în Parcul Izvor din capitală, va fi beatificat pe 1 mai 2011. Data a fost anunţată oficial vineri dimineaţă, 14 ianuarie, odată cu semnarea de către Papa Benedict al XVI-lea a decretului de beatificare, în care figurează şi numele altor candidaţi la cinstea altarelor, între care profesorul Giuseppe Toniolo – fondator al Săptămânii sociale a catolicilor italieni – şi cinci călugăriţe bosniace ucise din ură faţă de credinţă. Desigur, ştirea care face acum înconjurul lumii se referă la figura Papei Karol Woityla, decedat pe 2 aprilie 2005 şi ajuns în faza beatificării după recunoaşterea unui miracol întâmplat puţin după moartea sa, privitor la o călugăriţă franceză.
Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Cardinalul Angelo Amato, a vorbit pentru Radio Vatican despre miracolul atribuit Papei Ioan Paul al II-lea şi despre modul în care a decurs procesul de beatificare: „Spun imediat că această cauză a beneficiat de două facilitări. Prima priveşte exonerarea pontificală de la aşteptarea a cinci ani pentru începutul său, iar a doua este plasarea pe o bandă preferenţială, fără să fie pusă pe lista de aşteptare. Însă în ceea ce priveşte rigoarea şi precizia procedurală nu s-au făcut derogări. Cauza a fost tratată ca şi celelalte, urmând toate etapele prevăzute de legislaţia Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor. Mai mult, dacă pot manifesta o primă constatare a mea, tocmai pentru a onora în mod demn amintirea acestui mare Pontif, cauza a fost supusă unui scrutin deosebit de minuţios, pentru a înlătura orice dubiu şi depăşi orice dificultate”.
Legat de miracol, Cardinalul a precizat: „Este vorba de vindecarea de boala Parkinson a călugăriţei franceze Marie Simon Pierre. Boala a fost diagnosticată în 2001 de medicul curant şi de alţi specialişti. Sora a primit tratamentele prescrise, care, evident, în loc să o vindece, îi atenuau parţial durerile. La ştirea dispariţiei Papei Woityla, afectat de aceeaşi boală, sora Marie şi celelalte surori au început să se roage şi să ceară de la Pontiful defunct vindecarea. Pe 2 iunie 2005, obosită şi consumată de dureri, călugăriţa i-a manifestat superioarei intenţia de a fi exonerată de munca profesională. Dar superioara o invită să se încreadă în mijlocirea Papei Ioan Paul al II-lea. Retrăgându-se, sora a petrecut o noapte liniştită. La trezire s-a simţit vindecată. Au dispărut durerile şi nu a mai simţit nici anchilozare a articulaţiilor. Era pe 3 iunie 2005, în sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus. A întrerupt imediat tratamentul şi a mers la medicul curant, care nu a putut decât să îi constate vindecarea”.
