Există o singură familie umană iar migranţii fac parte din ea
17.01.2011, Vatican (Catholica) - „O singură familie umană”, tema Mesajului scris de Papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului 2011, „indică scopul, şi ţinta marii călătorii a umanităţii de-a lungul secolelor: formarea unei unice familii, fireşte, cu toate diferenţele care o îmbogăţesc, dar fără bariere, recunoscându-ne toţi fraţi”. Papa Benedict al XVI-lea a amintit aceasta în alocuţiunea rostită duminică, 16 ianuarie 2011, înainte de recitarea rugăciunii Angelus împreună cu miile de credincioşi, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru. După recitarea rugăciunii Angelus, Pontiful a amintit bucuria Bisericii la anunţul beatificării Papei Ioan Paul al II-lea în Duminica a doua a Paştelui, dedicată chiar de el Divinei Milostiviri. Vă oferim alocuţiunea Papei după traducerea realizată de Radio Vatican.
Iubiţi fraţi şi surori,
În această duminică este Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, care în fiecare an ne invită să reflectăm asupra experienţei atâtor oameni, bărbaţi şi femei, şi a atâtor familii, care lasă propria ţară în căutare de condiţii mai bune de viaţă. Această migraţie uneori este de bunăvoie, alteori, din păcate, este forţată de războaie sau persecuţii, şi se întâmplă adesea – cum ştim – în condiţii dramatice. De aceea a fost înfiinţat, în urmă cu 60 de ani, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. În sărbătoarea Sfintei Familii, imediat după Crăciun, am amintit că şi părinţii lui Isus au trebuit să fugă din propriul pământ şi să se refugieze în Egipt, pentru a salva viaţa copilului lor: Mesia, Fiul lui Dumnezeu, a fost un refugiat. Biserica, dintotdeauna, trăieşte în interiorul ei experienţa migraţiei. Uneori, din păcate, creştinii se simt constrânşi să lase, cu suferinţă, pământul lor, sărăcind astfel ţările în care au trăit strămoşii lor. Pe de altă parte, deplasările voluntare ale creştinilor, pentru diferite motive, dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta, dintr-un continent în altul, sunt prilej pentru a creşte dinamismul misionar al Cuvântului lui Dumnezeu şi fac astfel ca mărturia credinţei să circule mai mult în Trupul mistic al lui Cristos, traversând popoarele şi culturile, şi ajungând la noi frontiere, noi ambiente.
„O singură familie umană”: aceasta este tema Mesajului pe care l-am scris pentru Ziua de astăzi. O temă ce indică scopul, ţinta marii călătorii a omenirii de-a lungul secolelor: formarea unei unice familii, fireşte cu toate diferenţele care o îmbogăţesc, dar fără bariere, recunoscându-ne toţi fraţi. Astfel afirmă Conciliul Vatican II: „Toate popoarele constituie o singură comunitate. Ele au o singură origine, căci Dumnezeu a făcut să locuiască întregul neam omenesc pe toată faţa pământului” (Declaraţia Nostra aetate, 1). Biserica – spune mai departe Conciliul – „este în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc” (Constituţia Lumen gentium, 1). De aceea este fundamental ca creştinii, deşi fiind răspândiţi în toată lumea şi, în consecinţă, diferiţi prin cultură şi tradiţii, să fie una, aşa cum doreşte Domnul. Acesta este scopul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor, care va avea loc în următoarele zile, de la 18 la 25 ianuarie. Anul acesta ea se inspiră dintr-un pasaj al Faptelor Apostolilor: „Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune”(Fapte 2,42). Octava pentru unitatea creştinilor este precedată mâine (luni, 17 ianuarie), de Ziua dialogului ebraico-creştin: o apropiere foarte semnificativă, care aminteşte importanţa rădăcinilor comune care îi unesc pe evrei şi creştini.
Adresându-ne Fecioarei Maria cu rugăciunea Angelus, să îi încredinţăm ocrotirii sale pe toţi migranţii şi pe cei care se angajează într-o muncă pastorală în mijlocul lor. Maria, Mama Bisericii, să ne dobândească apoi să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune a tuturor ucenicilor lui Cristos.
