Este nevoie de speranţă în relaţiile dintre Biserici
19.01.2011, Bucureşti (Catholica) - Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor a debutat în capitală la Catedrala patriarhală a Bisericii Ortodoxe Române în prezenţa tuturor reprezentanţilor la cel mai înalt nivel protocolar, episcopal, ai Bisericilor din Bucureşti, a Ministrului Secretar de stat pentru Culte şi a Ambasadorului Marii Britanii. Tradiţia locului face ca în fiecare seară, până în 25 ianuarie, când se va celebra rugăciunea la Catedrala romano-catolică, fiecare cult bisericesc să fie gazdă în una din bisericile sale pentru un timp de rugăciune dedicat unităţii.
Anul acesta, la sfârşitul slujbei Vecerniei – celebrată de Preasfinţia Sa Episcopul Ciprian Câmpineanul, vicar patriarhal, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel – a fost rândul unui reprezentant al Bisericii Greco-Catolice să ţină un scurt salut celor prezenţi. Preasfinţitul Mihai Frăţilă, Vicarul greco-catolic al Bucureştilor, a susţinut discursul, spunând la început: „Această săptămână de rugăciune pentru unitate a fost marcată în ultimii ani de un spirit de pedanterie încât am pierdut curajul de a o mai practica fără a ne asuma unele riscuri. Sufleteşte vorbind riscurile n-au degradat niciodată pe nimeni, dar descoperă oamenilor nivelul interior la care se situează. De aceea avem datoria creştină de a combate prin speranţă mai ales acel tip de pesimism pe care îl justificăm de obicei fără probleme. Orice s-ar spune, oricât s-ar spune, această ocazie de întâlnire e o şansă în plus de a înălţa mărire Domnului pentru că cel puţin ne putem accepta reciproc prezenţa câteva zile din an, pe rând, în bisericile celorlalţi.”
A semnalat apoi noutatea prezenţei sale în Catedrala patriarhală: „Dacă nu greşesc, cred că e a doua oară în douăzeci de ani când un Episcop unit, greco-catolic, are ocazia să vorbească în această venerabilă catedrală patriarhală şi lucrul acesta nu e puţin dacă medităm la trecut. A fi azi, aici, printre dumneavoastră este o probă de adevăr şi nu îmi ascund gratitudinea şi emoţia.” Iar la final a spus: „Nu ştim cum şi când se va reface unitatea creştină. Putem sau nu s-o întrezărim, dar nimeni nu cunoaşte felul în care ea va deveni posibilă. Dacă acest scenariu îi aparţine în mod exclusiv Cerului, Dumnezeu ne cere însă, ca în aşteptarea darului său, fiecare dintre noi să fie statornic în simplitatea de a face binele, de a fi cuviincios şi de a continua rugăciunea. Cine caută să trăiască Evanghelia în mod simplu şi consecvent, fără alte pretenţii, face cel mai mare serviciu în primul rând bunului simţ. Peste acesta, numai peste acesta, va putea sosi într-o bună zi darul cel ales al unităţii în Hristos.”
Imagini
