Vocaţiile, semn al vitalităţii Bisericii
02.02.2011, Vatican (Catholica) - Un semn al prosperităţii Bisericii este abundenţa de vocaţii la viaţa consacrată, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea într-un mesaj trimis celui de-al doilea Congres Latino-American pentru Vocaţii, promovat de Departamentul pentru Vocaţii al Consiliului Episcopilor din America Latină, în desfăşurare în Cartago, Costa Rica, până sâmbătă. Vaticanul a făcut ieri publică scrisoarea.
Pontiful afirmă că „marea sarcină a evanghelizării cere un mai mare număr de persoane care să răspundă cu generozitate chemării lui Dumnezeu şi să se dăruiască pentru cauza Evangheliei”, şi că „pe lângă întărirea vieţii creştine în general, o activitate misionară mai incisivă aduce roade importante în creşterea vocaţiilor la consacrarea specială”. „Într-un anumit sens, abundenţa de vocaţii este un semn elocvent de vitalitate eclezială, precum şi de trăire intensă a credinţei din partea tuturor membrilor Poporului lui Dumnezeu.” Sfântul Părinte a mai spus că acolo unde se lucrează pentru promovarea vocaţiilor se văd şi rezultate: „Experienţa ne învaţă că, oriunde există o planificare bună şi o constantă practică pastorală pentru vocaţii, acestea nu lipsesc. Dumnezeu este generos, iar pastoraţia vocaţională trebuie să fie la fel de generoasă în toate Bisericile particulare.”
Papa Benedict a subliniat nevoia acordării unei atenţii speciale vieţii spirituale atunci când se promovează vocaţiile, dat fiind că, totuşi, „vocaţia nu este rodul vreunui proiect uman sau a unei strategii organizaţionale inteligente. În profunzimea ei, este un dar al lui Dumnezeu, o iniţiativă misterioase şi inefabilă a Domnului, care intră în viaţa unei persoane cultivând în ea frumuseţea iubirii Sale şi crescând o dăruire totală şi definitivă faţă de iubirea divină.” A continuat: „Primatul vieţii spirituale trebuie să fie mereu pus la baza tuturor programelor pastorale. Este necesar să se ofere tinerelor generaţii posibilitatea de a-şi deschide inimile faţă de o realitate mai mare: Cristos, singurul care poate da sens şi plinătate vieţilor lor.”
Prima sarcină din efortul de promovare a vocaţiilor este „mărturia personală şi comunitară despre o viaţă de prietenie şi intimitate cu Cristos”. „Mărturia fidelă şi bucuroasă despre propria vocaţie a fost şi este un mijloc privilegiat de trezire în tineri a dorinţei de a merge pe urmele lui Cristos. Şi alături de aceasta curajul de a le propune cu delicateţe şi respect posibilitatea ca Dumnezeu să îi fi chemat şi pe ei înşişi. Adesea vocaţia divină câştigă teren printr-un cuvânt sau mulţumită unui mediu unde este trăită credinţa. Astăzi, ca întotdeauna, tinerii sunt sensibili la chemarea lui Cristos, care îi invită să îi urmeze. Lumea are nevoie de Dumnezeu şi de aceea va avea mereu nevoie de persoane care să trăiască pentru El, care să îl proclame celorlalţi.”
