Papa despre influenţa catehismelor Sf. Petru Canisiu
10.02.2011, Vatican (Catholica) - Eforturile catehetice din secolul al XVI-lea ale Sf. Petru Canisiu au fost atât de rodnice în Germania încât Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că până şi generaţia tatălui său încă numea catehismul „pur şi simplu Canisiul”. Papa a relatat acest exemplu al influenţei de durată a sfântului atunci când a vorbit despre Sf. Petru Canisiu în cadrul audienţei generale de miercuri, 9 februarie 2011, din Aula Paul al VI-lea. Sfântul a compus trei catehisme între 1555 şi 1558, fiecare pentru o categorie particulară de destinatari. „Învăţătura catolică era expusă cu întrebări şi răspunsuri, pe scurt, în termeni biblici, cu multă claritate şi fără aluzii polemice. Numai în timpul vieţii lui au fost 200 de ediţii ale acestui catehism! Şi sute de ediţii s-au succedat până în secolul al XX-lea… este realmente catehetul secolelor; a format credinţa persoanelor timp de secole”.
Caracteristică pentru spiritualitatea Sf. Canisiu a fost profunda prietenie personală cu Isus. Această prietenie, „hrănită de iubirea faţă de Biblie, de iubirea faţă de Sacramente, de iubirea faţă de Sfinţii Părinţi, această prietenie era în mod clar unită cu conştiinţa că este în Biserică un continuator al misiunii Apostolilor. Şi acest lucru ne aminteşte că orice evanghelizator autentic este mereu un instrument unit, şi tocmai de aceea rodnic, cu Isus şi cu Biserica sa”. În inima acestei spiritualităţi s-a aflat devoţiunea Sf. Petru Canisiu faţă de rugăciune. Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre „convingerea profundă” a sfântului că „nu există suflet preocupat de propria perfecţiune care să nu practice în fiecare zi rugăciunea, meditaţia, mijloc obişnuit care îi permite discipolului lui Isus să trăiască intimitatea cu Învăţătorul divin”.
Sfântul „insista asupra importanţei liturgiei cu comentariile sale la Evanghelii, la sărbători, la ritualul Sfintei Liturghii şi la celelalte Sacramente, dar, în acelaşi timp, avea grijă să arate credincioşilor necesitatea şi frumuseţea rugăciunea personale zilnice, care să susţină şi să impregneze participarea la cultul public al Bisericii”, a continuat Papa. El a arătat că acest îndemn este valabil şi astăzi, şi a fost reînnoit la Conciliul Vatican II.: „Viaţa creştină nu creşte dacă nu este alimentată de participarea la liturgie, în mod deosebit la Sfânta Liturghie duminicală, şi de rugăciunea personală zilnică, de contactul personal cu Dumnezeu. În mijlocul miilor de activităţi şi al distragerilor multiple care ne înconjoară, este necesar să găsim în fiecare zi momente de reculegere în faţa Domnului, pentru a-l asculta şi pentru a vorbi cu El”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
