Parohia – element esenţial al pastoraţiei tinerilor
21.02.2011, Bucureşti (Catholica) - Ritmul accelerat al mersului societăţii umane astăzi, cu transformările rapide ce au loc pretutindeni şi în toate domeniile, necesită un răspuns adecvat din partea Bisericii. Structurile misionare ale acesteia sunt chemate spre o actualizare permanentă pentru a nu deveni, într-o bună zi, un fel de ghetou, cu toate consecinţele acestei stări. Acest fapt nu implică, desigur, schimbări în conţinutul mesajului creştin – rătăcire cu mult mai mare -, ci găsirea unor noi forme de propovăduire a lui Hristos care „ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8), pentru a răspunde unor frământări şi căutări specifice timpului. Astfel îşi începe IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, un material apărut astăzi în Ziarul Lumina.
În căutarea continuă a formelor noi de misiune fundamentate pe eterna „Cale, Adevăr şi Viaţă – Hristos, Dumnezeu-Omul”, parohia rămâne aceeaşi străveche instituţie, continuu pregătită pentru înnoirea cerută de exigenţele misionare ale timpului, mai susţine IPS Teofan. Bazată pe comunitatea euharistică locală, parohia oferă cel mai potrivit mijloc de creştere duhovnicească a membrilor ei de toate vârstele şi categoriile sociale. Tânărul, ca şi cel în vârstă, omul fără multă carte, ca şi intelectualul, cel cu multe nevoi, ca şi cel înstărit pot găsi în comunitatea parohială din care fac parte ambianţa necesară unei vieţuiri creştine autentice. Toate celelalte forme ale misiunii Bisericii Ortodoxe prezente în afara parohiei: religie în şcoală, armată, spital, penitenciar, orfelinat sau învăţământul teologic etc. au importanţa lor în măsura în care persoana cuprinsă în atare formă de misiune este orientată spre integrarea plenară în comunitatea euharistică locală – parohia.
IPS Teofan are şi nişte sugestii concrete: organizarea de întâlniri săptămânale cu tinerii parohiei în cadrul cărora aceştia să îşi deschidă inima curajos, fără complexe, preotului, iniţierea de pelerinaje, favorizarea alegerii unor tineri în structura consiliilor şi comitetelor parohiale, implicarea în predarea religiei în şcoală, organizarea unor coruri parohiale de tineri, ajutorul acordat unor tineri cu probleme sunt câteva dintre aspectele misiunii preotului în sânul generaţiei tinere. Toate acestea implică însă prezenţa unui preot responsabil, conştient de răspunsul pe care-l va da în faţa dreptului Judecător pentru fiecare suflet pierdut din parohie din cauza lipsei sale de angajament misionar sau a vieţii sale personale derulată în contradicţie cu preceptele pe care le propovăduieşte.
Tineretul român actual este supus unui număr extrem de mare şi diversificat de chemări, structurate, în linii mari, în două categorii. Pe de o parte, vocea lumii secularizate, în viziunea căreia Biserica nu poate avea cuvânt în cetate, ci doar în viaţa particulară, se face auzită în tot ceasul şi prin căi din ce în ce mai sofisticate. Această voce este dublată sau, mai bine zis, constituie izvorul a tot mai felurite tentaţii prin care tânărul este cuprins în vraja unei pseudolibertăţi care se transformă, în scurt timp, în lanţurile celei mai aprige sclavii. Glasul Bisericii, pe de altă parte, răsună cu insistenţă la poarta vieţii tinerilor români actualmente, iar urmările acestei atitudini misionare, în reuşitele şi carenţele ei, au fost analizate neexhaustiv în rândurile de faţă. Depinde de înţelepciunea şi patosul pastoral al clericilor şi laicilor angajaţi în misiunea Bisericii pentru ca tinerii să rămână sau să devină iubitori şi următori de Hristos, bucurându-se, în acelaşi timp, de entuziasmul, veselia, spontaneitatea şi dorinţa de libertate specifice vârstei.
