În slujirea credinţei fraţilor imigranţi
16.03.2011, Zelarino (Catholica) - „În slujirea credinţei fraţilor imigranţi” a fost deviza sub care s-a desfăşurat miercuri, 2 martie 2011, la Zelarino (Mestre, Veneţia, în Italia), cea de-a doua întâlnire formativă pentru preoţii care se ocupă de imigranţi şi asistă spiritual comunităţile etnice prezente pe teritoriul Italiei. Întâlnirea a fost organizată de Comisia „Migrantes”, organismul în cadrul Conferinţei Episcopale din Italia care se ocupă de coordonarea pastorală şi asistenţa spirituală a imigranţilor. Preoţii participanţi, în număr de 80, au provenit din diferite zone ale Italiei, fiind de diferite naţionalităţi şi rituri, 14 dintre aceştia fiind din România – 5 de rit romano-catolic şi 9 de rit greco-catolic, aflăm de pe Ercis.ro.
Întâlnirea a început cu un moment de rugăciune prin care s-a invocat lumina Duhului Sfânt şi s-a propus spre reflecţie o rugăciune rostită zilnic de un preot ce se ocupa de asistenţa spirituală a unei comunităţi de emigranţi italieni acum peste 50 de ani. „În fiecare dimineaţă când mă trezesc, Doamne, îţi mulţumesc că m-ai făcut misionar pentru un popor pribeag… că m-ai învăţat să am milă de toţi: bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, care înfruntă atâtea încercări cu credinţă şi curaj… Tu, precum acel ‘străin’ în drumul spre Emaus, însoţeşte-ne şi arată-ne adevăratul drum spre împărăţia Ta”. După acest moment de rugăciune şi de reflecţie, Episcopul desemnat de Conferinţa Episcopală Regională din Triveneto ca preşedinte al Comisiei pentru Emigranţi din regiune, Excelenţa sa Adriano Tessarollo, Episcop de Chioggia, a prezentat planul teologico-pastoral al întâlnirii. S-a trecut apoi la dezbaterea, în grupuri, a temelor propuse.
Din statistici reiese că în partea de nord-est a Italiei sunt prezenţi peste 660.000 de imigranţi. Doar aproximativ 13% dintre aceştia sunt catolici, şi provin de pe toate continentele. Din discuţiile desfăşurate pe parcursul mai multor ore, a reieşit necesitatea reafirmării centralităţii imigrantului în activitatea pastorală şi misionară a tuturor preoţilor, nu numai a celor direct implicaţi în acest sector pastoral. De fapt, s-a constatat o schimbare structurală a fenomenului migrator din Italia: s-a trecut de la „stadiul de urgenţă”, de ajutorare urgentă a imigranţilor, la o nouă etapă, aceea de integrare a comunităţii de imigranţi în cadrul comunităţii italiene locale.
Din partea preoţilor străini prezenţi în Italia a fost semnalat faptul că o astfel de schimbare poate duce la o „sărăcire” culturală a comunităţilor de imigranţi şi a societăţii italiene în general, fiecare comunitate venind cu propriul bagaj cultural şi spiritual, cu propriile valori şi tradiţii. Dacă integrarea imigranţilor va fi înţeleasă ca o „renunţare” la acest bagaj, aceştia nu numai vor pierde legătura cu propriile rădăcini culturale, ci şi vor fi greu de înţeles şi asistat spiritual. Acest lucru se va întâmpla pentru simplul motiv că nimeni nu va înţelege cultura şi spiritualitatea în care s-au născut, format şi crescut.
Această „sărăcire” se poate deja observa în contextul noilor generaţii, aşa-numitele „generaţii cu liniuţă” rezultate din „combinaţia” diverselor componente culturale: italiană, romană, europeană, africană etc. Rezultă, astfel, generaţiile de tip: italo-română, afro-europeană etc. În acest „colorat” context socio-religios, apar mai multe întrebări: ce identitate culturală şi spirituală au aceste noi generaţii? Care va trebui să fie asistenţa spirituală acordată acestor generaţii? Ce formare va trebui să aibă preotul care asistă astfel de comunităţi pentru a putea să înţeleagă fundalul cultural şi spiritual al acestor credincioşi? Acestea sunt întrebările la care atât comunitatea italiană cât şi Comisia „Migrantes” îşi propun să răspundă şi încearcă să găsească soluţii în perioada următoare.
Preoţii români prezenţi la această întâlnire au evidenţiat strânsa legătură culturală şi spirituală dintre poporul român şi cel italian – ceea ce a dus la o integrare „naturală” a comunităţii române în Italia – dar au dorit să sublinieze şi fenomenul „îmbogăţirii” vieţii spirituale a comunităţii italiene odată cu integrarea românilor, aceştia din urmă aducând acel „suflu nou şi tânăr” comunităţilor parohiale din Italia şi societăţii italiene în general.
Imagini
