Papa promovează vizitarea lui Isus în Euharistie
01.04.2011, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea le-a reamintit credincioşilor de nevoia de a se ruga, citând din învăţăturile unui Doctor al Bisericii din secolul al XVIII-lea care a încurajat în mod particular vizitele la Preasfântul Sacrament. Pontiful a dedicat reflecţia lui din cadrul audienţei generale de miercuri, 30 martie 2011, Sf. Alfons Maria de Liguori (1696-1787). Sfântul a fost înzestrat cu un intelect excepţional – încheindu-şi studiile în drept canonic şi civil la vârsta de 16 ani – dar şi cu „un mod de a acţiona marcat de o bunătate suavă şi blândă, care se năştea din raportul intens cu Dumnezeu, Bunătatea infinită”. Sfântul Părinte a reamintit că Sf. Alfons „a insistat mult asupra necesităţii rugăciunii” ca o condiţie pentru a face voinţa lui Dumnezeu şi a ajunge la sfinţenie.
Papa l-a citat pe sfânt: „Dumnezeu nu refuză nimănui harul rugăciunii, cu care se obţine ajutorul de a învinge orice concupiscenţă şi orice ispită. Şi spun, şi răspund şi voi răspunde mereu, până voi avea viaţă, că toată mântuirea noastră se află în rugăciune”. „Printre formele de rugăciune recomandate cu insistenţă de Sf. Alfons iese în evidenţă vizita la Preasfântul Sacrament sau, cum am spune astăzi, adoraţia, scurtă sau prelungită, personală sau comunitară, în faţa Euharistiei”, a adăugat Pontiful. „‘Cu siguranţă’ – a scris Sf. Alfons – ‘între toate devoţiunile aceasta de a-l adora pe Isus sacramental este prima după Sacramente, cea mai îndrăgită de Dumnezeu şi cea mai utilă pentru noi… O, ce frumoasă delectare a sta în faţa unui altar cu credinţă… şi a-i prezenta propriile nevoi, aşa cum face un prieten faţă de un alt prieten în care are toată încrederea!”
Papa Benedict al XVI-lea a relatat că Sf. Alfons a slujit foarte mult săracii din Napoli, dintre care unii „foarte des erau dedaţi viciilor şi săvârşeau acţiuni criminale”. „Cu răbdare îi învăţa să se roage, încurajându-i să îşi îmbunătăţească modul lor de a trăi. Alfons a obţinut rezultate foarte bune: în cartierele cele mai sărace ale oraşului se înmulţeau grupuri de persoane care, seara, se adunau în casele private şi în ateliere, pentru a se ruga şi pentru a medita cuvântul lui Dumnezeu, sub conducerea câtorva cateheţi formaţi de Alfons şi de alţi preoţi, care vizitau în mod obişnuit aceste grupuri de credincioşi… Ele au fost o adevărată sursă de educaţie morală, de însănătoşire socială, de ajutor reciproc între săraci: furturile, duelurile, prostituţia au ajuns aproape să dispară”.
Pontiful a propus ca astfel de întâlniri să fie „model de acţiune misionară din care ne putem inspira şi astăzi pentru o ‘nouă evanghelizare’, îndeosebi a celor mai săraci”. Episcopul Romei a concluzionat subliniind că Sf. Alfons a învăţat că sfinţenia accesibilă tuturor: „Călugărul ca un călugăr, laicul ca laic, preotul ca preot, cel căsătorit ca un căsătorit, comerciantul ca un comerciant, soldatul ca soldat, şi tot aşa vorbind despre orice altă stare”. Pontiful şi-a exprimat recunoştinţa faţă de Dumnezeu, care „ridică sfinţi şi învăţători în locuri şi timpuri diferite, care vorbesc acelaşi limbaj pentru a ne invita să creştem în credinţă şi să trăim cu iubire şi cu bucurie existenţa noastră creştină în acţiunile simple de fiecare zi, pentru a merge pe drumul sfinţeniei, pe drumul spre Dumnezeu şi spre adevărata bucurie”.
