Propuneri pentru reînnoirea vieţii consacrate
01.04.2011, Roma (Catholica) - A avut loc la Roma, vineri, 25 martie 2011, pe lângă Universitatea Pontificală Lateranum, simpozionul cu titlul „Vita consecrata. 15 ani după”, în legătură cu Exortaţia apostolică postsinodală scrisă de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1996. Într-un amfiteatru plin de persoane consacrate făcând parte din numeroase ordine şi comunităţi religioase, a intervenit, în prima sa ieşire publică, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată, Arhiepiscopul Joao Braz De Aviz.
Secretarul aceleiaşi Congregaţii, Arhiepiscopul Joseph William Tobin, s-a oprit asupra dimensiunii internaţionale a vieţii consacrate, în timp ce cei doi subsecretari, sora Enrica Rosanna şi Sebastiano Paciolla, au vorbit despre viaţa consacrată în faţa provocărilor contemporaneităţii şi respectiv despre chestiunile juridice. Moderatorul a fost pr. Josu Mirena Alday, decanul Institutului de Teologie a Vieţii Consacrate „Claretianum”. Pentru a trasa câteva bilanţuri, Agenţia Zenit i-a luat un interviu Episcopului Enrico dal Covolo, rectorul Universităţii Pontificale Lateranum, interviu apărut în traducere pe Ercis.ro.
– Care este situaţia vocaţiilor la viaţa consacrată?
– Statisticile sunt foarte clare în privinţa scăderii numerice a vocaţiilor la viaţa consacrată, mai ales feminine, şi în special pentru ţările mai secularizate ale Europei şi ale Americii. Este diferită situaţia unor ţări din Orient, ca India, Coreea, Vietnam şi – pentru Europa – Polonia. Mai bună mi se pare situaţia vocaţiilor bărbăteşti. Totuşi, chestiunea mai gravă nu priveşte scăderea numărului, cât mai ales calitatea vieţii consacrate.
– Care sunt motivele care au caracterizat scăderea numărului vocaţiilor?
– O statistică recentă a Uniunii Superiorilor Generali privitoare la scăderea în general a vocaţiilor la viaţa consacrată este foarte instructivă. Punctul maxim este reprezentat de problemele afective (43%); urmează motivele de insatisfacţie şi oboseală (28%), imaturitatea personală (21%), problemele psihologice (21%), conflictele cu superiorii (17%), crizele de credinţă (5%).
– Care sunt propunerile pentru o reînnoire şi o relansare a misiunii, în contextul Noii Evanghelizări?
– Misiunea trebuie să apară tot mai mult ca un rever concret şi faptic al consacrării religioase, adică al unei inimi în întregime dăruite lui Dumnezeu şi Bisericii Lui. În acest fel, viaţa consacrată trebuie să se traducă în forme elocvente şi semnificative de slujire în faţa actualei urgenţe educative, în faţa noilor forme de sărăcie, în faţa enormelor situaţii de lipsuri ale momentului prezent. Marile ordine şi congregaţii religioase din Biserică au ştiut să facă faţă cu entuziasm şi curaj provocărilor timpurilor lor. Au ajuns să „reconstruiască” Biserica însăşi. Ajunge să ne gândim numai la sfântul Francisc de Assisi.
– La 15 ani de la Exortaţia apostolică „Vita consecrata” a Papei Ioan Paul al II-lea, care este actualitatea indicaţiilor avansate de Pontiful polonez?
– Putem reciti la nr. 104 din „Vita consecrata”, unde Papa Ioan Paul al II-lea vede în „risipa” aparentă de resurse, pe care viaţa consacrată o comportă, frumuseţea acestei vocaţii. „Din această viaţă vărsată – scria – se răspândeşte parfumul care umple toată casa. Casa lui Dumnezeu, Biserica, este, astăzi nu mai puţin decât ieri, împodobită şi îmbogăţită de prezenţa vieţii consacrate”. Putem înţelege până la capăt gândirea Papei Ioan Paul al II-lea atunci când recitim nr. 7 din „Pastores dabo vobis”. Aici observă el motivele scăderii numărului de vocaţii. Discursul priveşte înainte de toate vocaţiile la viaţa preoţească, dar este la fel de valabil pentru vocaţiile la viaţa consacrată. Ajunge să inversăm cadrul prezentat aici pentru a obţine indicaţii de viitor foarte importante. În acest text dens, Papa invită să se contrasteze cu eficacitate unele deraieri periculoase, ca de exemplu: raţionalismul; apărarea exasperată a subiectivităţii; ateismul practic şi existenţial; dezagregarea realităţii familiare; obscurarea şi denaturarea adevăratului sens al sexualităţii umane; nedreptăţile sociale; apartenenţele numai parţiale la Biserică…
– Care au fost scopurile şi obiectivele simpozionului?
– Obiectivele simpozionului au fost multiple. Le înşir fără o ordine precisă: a forma o familie din diferitele familii religioase; a-l aminti pe Papa Ioan Paul al II-lea în iminenţa beatificării sale, şi la exact 15 ani de la promulgarea exortaţiei apostolice; a începe o dezbatere deschisă, cu o atenţie specială faţă de pastoraţia teritoriului (este urgent ca persoanele consacrate să lucreze mai mult „împreună” în acelaşi teritoriu); în sfârşit, să prezinte unei mari adunări pe noii superiori ai Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică.
