Sfinţenia, accesibilă pentru toţi
14.04.2011, Vatican (Catholica) - A fi sfânt nu este deloc complicat, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, care a oferit o reţetă în trei paşi: mergi duminica la Liturghie, începe şi termină ziua în contact cu Dumnezeu, respectiv ia deciziile în baza celor Zece Porunci. Această reţetă a fost formulată de Pontif ieri, în timpul audienţei generale, încheind seria de doi ani dedicată sfinţilor şi doctorilor Bisericii.
Citând din Scriptură şi din Conciliul Vatican II, Sfântul Părinte a încercat să prezinte ce este mai important pentru a atinge sfinţenia. „Ce este esenţial? Esenţial este să nu lăsăm nici o duminică fără întâlnirea cu Cristos Înviat în Euharistie; acest lucru nu este o povară, ci lumină pentru toată săptămâna. Să nu începem şi să nu terminăm nici o zi fără măcar un scurt contact cu Dumnezeu. Şi, pe drumul vieţii noastre, să urmăm ‘indicatoarele de drum’ pe care Dumnezeu ni le-a comunicat în Decalogul citit cu Cristos, care este pur şi simplu definirea carităţii în situaţii specifice. Consider că aceasta este adevărata simplitate şi măreţie a vieţii de sfinţenie: întâlnirea cu cel Înviat duminica; contactul cu Dumnezeu la începutul şi la sfârşitul zilei; urmarea, în decizii, a ‘indicatoarelor de drum’ pe care Dumnezeu ni le-a comunicat, care sunt simple forme de caritate. […] Aceasta este adevărata simplitate, măreţie şi profunzime a vieţii creştine, a faptului de a fi sfinţi.”
Cu toţii suntem chemaţi la sfinţenie, a afirmat Papa. „Cum putem să parcurgem drumul sfinţeniei, să răspundem la această chemare? Pot să fac asta cu forţele mele? Răspunsul este clar: o viaţă sfântă nu este îndeosebi rod al efortului nostru, al acţiunilor noastre, pentru că Dumnezeu, cel de trei ori Sfânt, e cel care ne face sfinţi, acţiunea Duhului Sfânt ne însufleţeşte dinăuntru, însăşi viaţa lui Cristos Înviat ne este comunicată şi ne transformă.” Episcopul Romei a propus şi alte întrebări: „Putem noi, cu limitele noastre, cu slăbiciunea noastră, să tindem aşa de în sus?” A amintit seria de sfinţi pe care o prezintă Biserica în cursul anului liturgic – din orice perioadă a istoriei Bisericii, de toate vârstele şi din toate stările de viaţă: „sunt chipuri concrete din orice popor, limbă şi naţiune. Şi sunt tipuri foarte diferite.” Şi Papa a indicat şi spre alţi sfinţi care sunt de asemenea „indicatoare de drum”: „sfinţii simpli, adică persoanele bune pe care le văd în viaţa mea, care nu vor fi niciodată canonizate. Sunt persoane normale, ca să spunem aşa, fără eroism vizibil, dar în bunătatea lor de fiecare zi văd adevărul credinţei. Această bunătate, pe care au maturizat-o în credinţa Bisericii, este pentru mine cea mai sigură apologie a creştinismului şi semn pentru locul în care este adevărul.”
Comuniunea cu sfinţii, canonizaţi sau nu, este cea care permite cultivarea „speranţei ferme că putem să imităm drumul lor şi să împărtăşim într-o zi aceeaşi viaţă fericită, viaţa veşnică”. Sfântul Părinte a încheiat cu o invitaţie la deschiderea faţă de sfinţenie. „Aş vrea să-i invit pe toţi să se deschidă la acţiunea Duhului Sfânt, care transformă viaţa noastră, pentru a fi şi noi ca nişte pietricele din marele mozaic de sfinţenie pe care Dumnezeu îl creează în istorie, pentru ca faţa lui Cristos să strălucească în plinătatea strălucirii sale. Să nu ne fie frică să tindem în sus, spre înălţimile lui Dumnezeu; să nu ne fie teamă că Dumnezeu ne cere prea mult, ci să ne lăsăm conduşi în orice acţiune zilnică de Cuvântul lui, chiar dacă ne simţim săraci, nepotriviţi, păcătoşi: El ne va transforma după iubirea sa.”
