Apostol al milostivirii divine
02.05.2011, Roma (Catholica) - Opţiunea Papei Benedict al XVI-lea pentru data de 1 mai pentru beatificarea predecesorului său este plină de semnificaţii. Anul acesta sărbătoarea Divinei Milostiviri, care coincide cu sfârşitul Octavei Pascale, a ajuns pe 1 mai, o dată târzie pentru un Paşti târziu. Şi astfel sărbătoarea a ajuns în luna Mariei. În repetate rânduri Sfântul Părinte a subliniat milostivirea divină ca element fundamental al moştenirii predecesorului său pentru Biserică.
La celebrarea funeraliilor Pontifului polonez, pe atunci Cardinalul Ratzinger reflecta asupra faptului că Sfântul Părinte „a interpretat pentru noi misterul pascal ca un mister al milostivirii divine. În ultima sa carte scria: limita impusă răului ‘este în cele din urmă milostivirea divină’ (Memorie şi identitate). Reflectând asupra atentatului îndreptat împotriva sa, spunea: ‘Jertfindu-se pe Sine pentru noi toţi, Cristos a dat un nou sens suferinţei, deschizând o nouă dimensiune, o nouă ordine: ordinea iubirii. […] Aceasta este suferinţa ce arde şi consumă răul cu flacăra iubirii şi care obţine chiar şi din păcat o revărsare de bine’ (idem)”. Cardinalul adăuga atunci: „milostivirea divină – Sfântul Părinte a găsit cea mai pură reflecţie a milostivirii lui Dumnezeu în Maica lui Dumnezeu. El, care de mic şi-a pierdut mama, a iubit-o cu atât mai mult pe mama divină. Auzea cuvintele Domnului Răstignit ca adresate personal lui: ‘Iată Mama ta’. Şi a făcut atunci ca apostolul cel iubit: ‘a luat-o acasă la el’ (Ioan 19,27) – Totus tuus. Şi de la mama a învăţat să se conformeze după Cristos.”
Karol Wojtyla a suferit sub două regimuri totalitariste ale secolului XX: nazismul şi comunismul. S-a întrebat atunci cum de Dumnezeu permite astfel de atrocităţi. Dar în timp ce mulţi ar fi ajuns să îl nege pe Dumnezeu sau bunătatea Sa, Karol a reflectat la ce învaţă Dumnezeu permiţând liberului arbitru al omului să conducă la astfel de tragedii. Şi a găsit un răspuns în divina providenţă, aşa după cum e prezentată în scrierile sr. Faustina Kowalska (1905-1938), o mistică poloneză. Sf. Augustin explică faptul că Dumnezeu nu cauzează niciodată răul, dar îl permite. Când l-a creat pe om cu libertate, Dumnezeu a acceptat existenţa răului. Ar fi fost mai bine dacă Dumnezeu nu ar fi creat omul? Sau să îl creeze fără libertate? Nu. Şi atunci tânărul care avea să ajungă pe Scaunul lui Petru s-a întrebat: ce poate să limiteze răul, ca să nu aibă ultimul cuvânt?
Papa Ioan Paul al II-lea a înţeles că milostivirea divină este această limită pusă răului. Milostivirea Sa nu implică faptul că toţi sunt salvaţi automat, negându-se astfel păcatul, ci că Dumnezeu îl iartă pe fiecare păcătos care se lasă iertat. Şi dacă iertarea este limita răului, atunci libertatea într-un anume sens condiţionează milostivirea divină. Dumnezeu şi-a asumat într-un fel un mare risc creând omul cu libertate. A riscat ca această iubire să fie respinsă şi ca omul să poată să nege adevărul libertăţii sale şi să ucidă şi să abuzeze de semenul său. Dar este un risc depăşit prin puterea infinită a milostivirii divine. Papa Ioan Paul al II-lea a pregătit un mesaj pentru Duminica Milostivirii Divine din 2005, pe care nu a mai ajuns să îl dea, fiind chemat în Casa Tatălui. Textul a fost citit la sfârşitul Liturghiei celebrate pentru odihna sufletului său. „Ca dar pentru omenire, care uneori pare tulburată şi copleşită de puterea răului, egoismului şi fricii, Domnul Înviat oferă iubirea care iartă, reconciliază şi redeschide inimile spre iubire. Este o iubire care converteşte inimile şi care dă pace. Cât de mult are nevoie lumea să înţeleagă şi să accepte milostivirea divină”, scria Pontiful polonez. Ceremonia de beatificare de ieri a început cu o amintire a devoţiunii noului Fericit pentru milostivirea lui Dumnezeu. Mulţi dintre pelerinii din Piaţa San Pietro şi din străzile apropiate practică devoţiunea promovată de sr. Faustina. Imaginea milostivirii divine a fost afişată în faţa Bazilicii până la începerea Liturghiei. (Jesus Colina – Zenit)
