Episcopii italieni despre Fericitul Papă al Romei

03.05.2011, Roma (Catholica) - Episcopii italieni susţin că cel mai eficient mesaj al Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea a fost însăşi viaţa sa: priviri, gesturi şi semne care au atins inimile. Această reflecţie a fost oferită de conducerea Conferinţei Episcopale Italiene, într-un mesaj transmis vineri, 29 aprilie 2011, cu privire la beatificarea de duminică, 1 mai, a Pontifului polonez. „Într-o lume adesea confuză, el a constituit un punct sigur de referinţă, un profet care nu a încetat niciodată să arate calea unei speranţe puternice, a unei iubiri aflate la uşa fiecărui om”.

Reamintind primul îndemn al Sfântului Părinte: „Nu vă fie teamă; deschideţi larg porţile lui Cristos”, Episcopii au afirmat că a fost un Pontif care a spus: „Nu vă fie teamă de credinţă”. Într-adevăr, „Papa Ioan Paul al II-lea nu a obosit să amintească cât de searbădă şi înşelătoare este încercarea de a-l exclude pe Cristos din istorie: El singur ‘ştie ce este înlăuntrul omului’; El singur ‘îl dezvăluie pe om pe deplin lui însuşi'”. Episcopii au adăugat: „Cu vehemenţă, Papa a scuturat conştiinţele pentru a le face să înţeleagă cât de inumană este pretenţia de a construi o cetate fără Dumnezeu: Este Turnul din Babel al ideologiei marxiste, care prins popoare întregi în plasa unui sistem dictatorial; este naufragiul capitalismului, care conduce spre un individualism opus orizontului binelui comun”.

Episcopii italieni au reamintit dedicarea Papei faţă de dialogul interreligios, arătând că „a fost primul Pontif care şi-a acoperit capul intrând într-o sinagogă şi care s-a rugat împreună cu ‘fraţii noştri mai mari’, evreii; a fost de asemenea primul care s-a descălţat pentru a trece pragul unei moschei şi a se întâlni cu ‘fraţii’ musulmani, în amintirea rădăcinilor comune în Avraam”. Ei au mai vorbit despre opoziţia faţă de război, şi claritatea lui în a invita toate popoarele să se roage pentru pace. „În nenumărate călătorii în Italia şi în toate părţile lumii, ne-a făcut atenţi la persoanele condamnate la subdezvoltare de ‘dorinţa exclusivă de profit’ şi de ‘setea de putere'”. Iar iubirea lui pentru Biserică l-a făcut „să ceară iertare pentru greşelile comise de credincioşi”.

În acelaşi timp, „ca om în vârstă şi suferind, Papa a dat o mărturie personală a unui respect total” pentru viaţă, de la concepţie la aceea „marcată de bătrâneţe, în mod egal sacră şi inviolabilă”. Papa Ioan Paul al II-lea „s-a intersectat cu dramele timpului nostru şi le-a deschis faţă de lumina pascală, graţie fidelităţii lui faţă de Evanghelie şi faţă de om, ‘prima şi fundamentala cale a Bisericii'”. „Fie ca noul Fericit să mijlocească pentru ca să primim tăria de a ne desprinde de sclaviile care îngreunează încă paşii noştri, curajul de la proclama Cuvântul care deschide spre viaţă, libertatea care se naşte din adevăr şi înfloreşte în iubire”, au mai scris Episcopii. „El ne-a arătat Euharistia, pâinea vieţii veşnice, pe care a celebrat-o în toate pieţele lumii: este inima vie a Bisericii, pe care el a iubit-o şi a slujit-o până la sfârşit; este tăria sigură şi fidelă pentru pelerinajul nostru în timp spre veşnicie”.