Mesaje de condoleanţe de la Bucureşti şi Iaşi

10.05.2011, Cluj (Catholica) - Pe situl BRU.ro sunt publicate mesajele de condoleanţe pe care PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, le primeşte după adormirea în Domnul a predecesorului său, Arhiepiscopul ad personam George Guţiu. Pentru moment din Biserica Romano-Catolică sunt publicate mesajele dinspre Arhidieceza de Bucureşti şi Dieceza de Iaşi. Începem cu mesajul IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.

„Am aflat cu profundă durere de trecerea la cele veşnice a Înalt Preasfinţitului George Guţiu, Arhiepiscop ad personam al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, păstor şi părinte al poporului credincios al lui Dumnezeu şi vă adresăm atât în numele nostru, cât şi al Episcopului Auxiliar, al preoţilor, al persoanelor consacrate şi al credincioşilor, sincerele noastre condoleanţe. Prin participarea la misterul suferinţei lui Cristos a mărturisit o dată în plus credinţa şi fidelitatea lui faţă de Domnul. Îl rugăm pe Mântuitorul nostru al tuturor să-l unească la misterul glorios al Învierii Sale, aşezându-i sufletul în lumea drepţilor şi dăruindu-i răsplata slujitorului credincios. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Un alt mesaj este semnat de PS Petru Gherghel şi de PS Aurel Percă, Episcop, respectiv Episcop auxiliar de Iaşi. „Vestea încetării din viaţă a scumpului şi admirabilului Părinte şi Episcop George Guţiu, cunoscut nouă încă din anii grei ai dictaturii, ne-a îndurerat profund şi trăim împreună cu toţi fraţii din Eparhia de Cluj-Gherla această încercare, cu mare încredere în mila şi iubirea lui Dumnezeu, căci, încheindu-şi călătoria pe acest pământ, s-a întors la casa Tatălui, pentru a ocupa locul pregătit de însuşi Isus, Marele preot, în împărăţia sa veşnică. Este ştiut că pe umerii lui a apăsat greu crucea celor 14 ani de detenţie, la care s-a adăugat şi grija continuă de a transmite confraţilor şi fraţilor săi, tot în timpuri grele, curajul de a-l vesti pe Cristos şi evanghelia sa. Acesta i-a fost crezul şi datoria de mare preot de a lucra, cu timp şi fără timp, la îngrijirea sufletelor încredinţate, lucru pe care l-a împlinit cu mare seninătate şi tărie sufletească.”

„Pentru noi, cei de peste Carpaţi, din ţinutul plaiurilor moldovene şi bucovinene, a fost ca un părinte şi prieten, mereu zâmbitor şi senin, transmiţându-ne un spirit de detaşare de cele lumeşti, ca nimeni altul. Îl vedeam mereu alături de marele ierarh şi profet al curajului, veneratul păstor şi cardinal Alexandru Todea, cu care făcea un duet admirabil. Amintirile şi imaginile ce ne-au rămas dau mărturie despre sufletul său mare şi despre bucuria de a-i fi slujit pe toţi cu toată bucuria preoţească. Îi suntem recunoscători pentru exemplul său, pentru seninătatea sa cuceritoare, pentru curajul şi sfatul său şi, mai ales, pentru credinţa şi fidelitatea sa faţă de Biserică, faţă de Sfântul Părinte Papa, Păstorul Suprem, şi faţă de tot poporul încredinţat spre păstorire. Îi mulţumim că ne-a fost părinte, frate şi prieten.”

„Împreună cu Episcopul nostru auxiliar Aurel, cu toţi confraţii preoţi, cu părintele Ioan Gabor, care nu-l poate uita din timpul vizitelor prin Moldova, cu întregul cler, cu seminariştii noştri, cu fraţii călugări şi cuvioasele surori, dar şi cu credincioşii noştri, recunoscători pentru viaţa şi exemplul său, ne unim într-o rugăciune comună ca să fie învrednicit de răsplata şi de bucuria veşnică a cerului, împreună cu Măicuţa Sfântă, cu sfinţii şi îngerii cerului şi cu toţi cei care au mărturisit cu curaj credinţa şi iubirea creştină. În veci pomenirea lui!”